faeton sn [At: ALECSANDRI, T. 1229 / P: ~fa~e~ / V: fait~ / Pl: ~oane / E: fr phaéton] 1 Trăsură înaltă, ușoară, cu patru roți și capotă pentru scaunul din față, putând transporta 6-8 persoane. 2 Automobil asemănător faetonului (1). 3 Șaretă. 4 (Mun; înv) Cotigă (1) pe două roți, pe arcuri (utilizată mai ales de lăptari).

FAETON, faetoane, s. n. 1. Trăsură cu patru roți, cu capotă pentru scaunul din față. Pe malurile Senei, în faeton de gală, Cezarul trece palid, în gînduri adîncit. EMINESCU, O. I 61. Veți avea bunătate a pune asemenea la dispoziția vărului faetonul cel albastru. ALECSANDRI, T. 1229. ♦ Autoturism asemănător cu această trăsură. 2. (Munt.) Caretă cu două roți pe arcuri, utilizată mai ales de lăptari. Intrau lăptarii în oraș, în faetoane sîrbești trase de cai mici cu trapul mărunt și repede. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 350. – Variantă: (regional) faiton (SADOVEANU, A. I. 183) s. n.

FAETON s.n. 1. Trăsură elegantă, înaltă și ușoară, deschisă, de diferite forme. 2. Șaretă înaltă cu două roți. // s.m. Pasăre palmipedă din mările tropicale, cu cioc ascuțit și coadă lungă. [Pron. fa-e-. / < fr. phaéton].

FAETON¹ s. n. 1. trăsură elegantă, înaltă și ușoară, deschisă, pe arcuri, cu o singură banchetă, trasă de un cal. 2. șaretă cu patru roți și cu capotă pentru scaunul din față. ◊ autoturism asemănător cu o trăsură. (< fr. phaéton)

FAETON¹ ~oane n. 1) Trăsură înaltă cu patru roți și cu o capotă pliabilă pentru scaunul din față. 2) Autoturism de model vechi, fără capotă, cu două sau cu patru locuri. [Sil. fa-e-] /<fr. phaéton

faeton n. trăsură înaltă și ușoară pe patru roate: în faeton de gală EM. [V. Phaeton].

*faetón n., pl. oane (fr. phaéton, după numele mitologiculuĭ Faeton, care a obținut de la tatăl săŭ, Soarele, să conducă o dată caru luminos, cu care întîmplare caiĭ aŭ luat vînt, și el s’a prăpădit). Un fel de trăsură boĭerească înaltă cu patru locurĭ. Sec. 19. Est. (faiton, după rus. faetón, turc. faiton). Trăsură publică, droșcă, birjă. Azĭ. Munt. (faiton). Brișcă cu doŭă roate întrebuințată de lăptariĭ din Bucureștĭ la dus lapte la cliențĭ.

faiton sn vz faeton

FAITON s. n. v. faeton.

faitón, V. faeton.

faeton² (șaretă) s. n., pl. faetoane

faeton (vehicul) (fa-e-) s. n., pl. faetoane

faeton s. n. (sil. fa-e-), pl. faetoane

faeton, pl. faetoane

faeton (faetoane), s. n. – Trăsură descoperită. – Var. faiton. Mr. paitone. Fr. phaéton. În mr., din it. faeton.