faeton sn [At: ALECSANDRI, T. 1229 / P: ~fa~e~ / V: fait~ / Pl: ~oane / E: fr phaéton] 1 Trăsură înaltă, ușoară, cu patru roți și capotă pentru scaunul din față, putând transporta 6-8 persoane. 2 Automobil asemănător faetonului (1). 3 Șaretă. 4 (Mun; înv) Cotigă (1) pe două roți, pe arcuri (utilizată mai ales de lăptari).