10 definiții pentru fărâmat (adj.) fărămat fărmat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FĂRÂMÁT2, -Ă, fărâmați, -te, adj. (Pop.) Sfărâmat, spart, zdrobit, frânt. ♦ Nimicit, distrus. [Var.: fărmát, -ă adj.] – V. fărâma.

FĂRÂMÁT2, -Ă, fărâmați, -te, adj. (Pop.) Sfărâmat, spart, zdrobit, frânt. ♦ Nimicit, distrus. [Var.: fărmát, -ă adj.] – V. fărâma.

fărâmat2, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. 18 / V: ~răm~, fărm~ / Pl: ~ați, ~e / E: fărâma] 1 Spart în bucățele. 2 Distrus. 3 (Fig) Nimicit.

FĂRMÁT, -Ă adj. v. fărâmat.

FĂRMÁT, -Ă adj. v. fărâmat.

fărămat2, ~ă a vz fărâmat2

fărmat2, ~ă a vz fărâmat2

FĂRÎMÁT, -Ă, fărîmați, -te, adj. Spart, frînt, nimicit, dărîmat. Nu-ți bea banii, măi voinice, Că ți-e carul fărîmat Și plugul neferecat. ALECSANDRI, P. P. 298. – Variantă: fărmát, -ă (ȘEZ. I 69) adj.

FĂRMÁT, -Ă adj. v. fărîmat.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FĂRÂMÁT adj. v. zdrobit.

FĂRÎMAT adj. sfărîmat, zdrobit. (Un vas ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

fărmát, -ă, fărmați, -te, adj. – Zdrobit, spart, distrus: „Și cum l-a tot dus așa, tot s-a fărmat, tot s-a zgâriat, s-a înțepat” (Bilțiu, 1999: 191). – Var. a lui fărâmat (< fărâma) (MDA).

Intrare: fărâmat (adj.)
fărâmat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fărâmat
  • fărâmatul
  • fărâmatu‑
  • fărâma
  • fărâmata
plural
  • fărâmați
  • fărâmații
  • fărâmate
  • fărâmatele
genitiv-dativ singular
  • fărâmat
  • fărâmatului
  • fărâmate
  • fărâmatei
plural
  • fărâmați
  • fărâmaților
  • fărâmate
  • fărâmatelor
vocativ singular
plural
fărămat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fărămat
  • fărămatul
  • fărămatu‑
  • fărăma
  • fărămata
plural
  • fărămați
  • fărămații
  • fărămate
  • fărămatele
genitiv-dativ singular
  • fărămat
  • fărămatului
  • fărămate
  • fărămatei
plural
  • fărămați
  • fărămaților
  • fărămate
  • fărămatelor
vocativ singular
plural
fărmat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fărmat
  • fărmatul
  • fărmatu‑
  • fărma
  • fărmata
plural
  • fărmați
  • fărmații
  • fărmate
  • fărmatele
genitiv-dativ singular
  • fărmat
  • fărmatului
  • fărmate
  • fărmatei
plural
  • fărmați
  • fărmaților
  • fărmate
  • fărmatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fărâmat (adj.) fărămat fărmat

etimologie:

  • vezi fărâma
    surse: DEX '09 DEX '98