40 de definiții pentru făgaș hăugaș (2) hogaș (2) văgaș (2) ogaș (2)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

făgaș1 sn [At: I. IONESCU, C. 220 / V: (reg) fog~, hog-, văg~, ogașă (Pl: ogășii) sf, (Mol) haug~, hăug~, hăng~ / Pl: ~e, ~uri / E: mg vágás] 1 Urmă adâncă (și îngustă) lăsată de roțile unui vehicul. 2 (Fig) Drum. 3 (Fig) Direcție. 4 (Fig) Linie de conduită. 5 (Fig) Deprindere. 6 (Pop; îe) A-și pierde ~ul A-și pierde direcția. 7 (Pop; îe) A nu-și ieși din ~ A-și păstra obiceiurile, deprinderile. 8 (Mol; îe) A se da în hăugașul lui A se întoarce la deprinderile sale. 9 Urmă (adâncă și neregulată) săpată în pământ de torente. 10 Matcă a unui pârâu. 11 (Ban) Pârâu. 12 Scobitură săpată pe întreaga lungime a frontului miner de abataj, pentru a ușura desprinderea ulterioară a rocii.

FĂGÁȘ, făgașe, s. n. Urmă adâncă (și îngustă) săpată în pământ de șuvoaiele apelor de ploaie sau lăsată de roțile unui vehicul. ♦ Scobitură săpată pe întreaga lungime a frontului minier de abataj, pentru a ușura desprinderea ulterioară a rocii. ♦ Fig. Direcție, drum. Și-a orientat cercetările pe un nou făgaș. [Pl. și: făgașuri.Var.: (reg.) hăugáș, hogáș, văgáș s. n.] – Din magh. vágás.

FĂGÁȘ, făgașe, s. n. Urmă adâncă (și îngustă) săpată în pământ de șuvoaiele apelor de ploaie sau lăsată de roțile unui vehicul. ♦ Scobitură săpată pe întreaga lungime a frontului minier de abataj, pentru a ușura desprinderea ulterioară a rocii. ♦ Fig. Direcție, drum. Și-a orientat cercetările pe un nou făgaș. [Pl. și: făgașuri.Var.: (reg.) hăugáș, hogáș, văgáș s. n.] – Din magh. vágás.

FĂGÁȘ, făgașuri și făgașe, s. n. Urmă săpată de apele de ploaie sau lăsată în pămîntul moale de roțile unui vehicul și rămasă după întărirea pămîntului. Apa fuge șiroaie pe făgașurile drumurilor, scurgîndu-se în șanțuri. SAHIA, N. A. 49. Roatele briștei tăiau făgașe subțiri pe iarba plăpîndă a pămîntului jilav. ODOBESCU, S.I 381. ♦ Fig. Direcție, drum. Întîmplarea care-l scosese din făgașul obișnuit îl zdruncinase tare. SADOVEANU, O. III 580. Înțelegînd că discuția s-a împotmolit, căută să-i schimbe făgașul. REBREANU, R. I 41. – Variante: hăugáș (ALECSANDRI, T. 1205), ogáș (I. IONESCU, M. 36, id. P. 360), hogáș (HOGAȘ, M. N. 206, ȘEZ. VIII 25), văgáș (TEODORESCU, P. P. 180, ȘEZ. IV 131) s. n.

FĂGÁȘ ~e n. 1) Urmă adâncă și continuă făcută în pământ de apele de ploaie sau de roțile unui vehicul. 2) fig. Cale de dezvoltare. /<ung. vágáș

făgaș n. 1. urmă adâncă ce lasă roata unei trăsuri; 2. fig. direcțiune sau cale de urmat; 3. deprinderi înrădăcinate, rutină. [Vechiu-rom. văgaș = ung. VÁGÁS].

ogoș[1] sn vz făgaș

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

HĂUGÁȘ s. n. v. făgaș.

HOGÁȘ s. n. v. făgaș.

VĂGÁȘ s. n. v. făgaș.

HĂUGÁȘ s. n. V. făgaș.

HOGÁȘ s. n. V. făgaș.

VĂGÁȘ s. n. V. făgaș.

hăugaș n. Mold. 1. făgaș: să urnească țara din hăugaș AL.; 2. jghiabul sau gârliciul teascului. [Rostire dialectală, din văgaș (v. făgaș)].

văgáș și hăgáș (vest) și hogáș (est) n., pl. e (ung. vágás, d. vágni, a tăĭa. V. văgăună). Urmă adîncă lăsată de roata caruluĭ (fr. ornière). Fig. Direcțiune saŭ cale de urmat: a purcede pe hogașu îmbunătățirilor. Deprinderĭ înrădăcinate, rutină. – Și hăŭgaș (nord), făgaș (Munt.) și ogaș (Ban. Olt).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

făgáș s. n., pl. făgáșe

făgáș s. n., pl. făgáșe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FĂGÁȘ s. 1. (înv. și reg.) scursură. (~ lăsat de un șuvoi de apă de ploaie.) 2. (Olt. și Munt.) șleau. (~ lăsat pe drum de roțile căruței.)

FĂGÁȘ s. v. albie, curs, matcă, vad.

FĂGAȘ s. 1. (înv. și reg.) scursură. (~ lăsat de un șuvoi de apă de ploaie.) 2. (Olt. și Munt.) șleau. (~ lăsat pe drum de roțile căruței.)

făgaș s. v. ALBIE. CURS. MATCĂ. VAD.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

făgáș (-șe), s. n. – Urmă, brazdă, urmă de roată. – Var. (Mold., Trans.) vagas, ogaș, hogaș, (Trans.) hăgaș, hăgău. Mag. vágás (Cihac, II, 537; Gáldi, Dict., 95; DAR). După Drăganu, Dacor., VI, 275, alterarea consoanei inițiale se explică prin încrucișarea cu mag. forga „cotitură”, ipoteză puțin probabilă. Cf. sb., cr., rut. vagaš. După DAR, var. hăgău ar proveni din mag. hágo.Der. hoagă, s. f. (groapă cu apă; pîrîu).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hăugáș, hăugáșe, s.n. (reg.) 1. făgaș. 2. jgheabul sau gârliciul teascului.

hogáș, hogáșuri, s.n. (reg.) 1. adâncitură pe un drum îngust; făgaș. 2. vâlcea, văgăună mică. 3. șanț săpat. 4. crestătură în lemn. 5. petec de pământ, hățaș.

ogáș, ogașuri, s.n. – (reg.) 1. Brazdă arată. 2. Urmă adâncă lăsată de roata carului. ♦ (top.) Ogaș, fânațe în Bocicoel (Vișovan, 2005). – Cf. făgaș, hogaș, văgaș „urmă, brazdă” (< magh. vágás „tăietură” < vágni „a tăia”) (Scriban, MDA).

ogáș, -uri, s.n. – Brazdă arată. – Din făgaș „urmă, brazdă” (< magh. vágás „tăietură”).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

OGÁȘ (< magh.) s. n. (GEOGR.) Formă negativă de relief alungită, neramificată, sculptată de către apele de șiroire (cu adâncimi de 0,5-2 m). Este o formă incipientă de eroziune care poate evolua dând naștere unui torent. Sin. făgaș.

Intrare: făgaș
făgaș1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • făgaș
  • făgașul
  • făgașu‑
plural
  • făgașe
  • făgașele
genitiv-dativ singular
  • făgaș
  • făgașului
plural
  • făgașe
  • făgașelor
vocativ singular
plural
făgaș2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • făgaș
  • făgașul
  • făgașu‑
plural
  • făgașuri
  • făgașurile
genitiv-dativ singular
  • făgaș
  • făgașului
plural
  • făgașuri
  • făgașurilor
vocativ singular
plural
hăugaș1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hăugaș
  • hăugașul
  • hăugașu‑
plural
  • hăugașe
  • hăugașele
genitiv-dativ singular
  • hăugaș
  • hăugașului
plural
  • hăugașe
  • hăugașelor
vocativ singular
plural
hăugaș2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hăugaș
  • hăugașul
  • hăugașu‑
plural
  • hăugașuri
  • hăugașurile
genitiv-dativ singular
  • hăugaș
  • hăugașului
plural
  • hăugașuri
  • hăugașurilor
vocativ singular
plural
hogaș1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hogaș
  • hogașul
  • hogașu‑
plural
  • hogașe
  • hogașele
genitiv-dativ singular
  • hogaș
  • hogașului
plural
  • hogașe
  • hogașelor
vocativ singular
plural
hogaș2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hogaș
  • hogașul
  • hogașu‑
plural
  • hogașuri
  • hogașurile
genitiv-dativ singular
  • hogaș
  • hogașului
plural
  • hogașuri
  • hogașurilor
vocativ singular
plural
văgaș1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • văgaș
  • văgașul
  • văgașu‑
plural
  • văgașe
  • văgașele
genitiv-dativ singular
  • văgaș
  • văgașului
plural
  • văgașe
  • văgașelor
vocativ singular
plural
văgaș2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • văgaș
  • văgașul
  • văgașu‑
plural
  • văgașuri
  • văgașurile
genitiv-dativ singular
  • văgaș
  • văgașului
plural
  • văgașuri
  • văgașurilor
vocativ singular
plural
ogaș1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ogaș
  • ogașul
  • ogașu‑
plural
  • ogașe
  • ogașele
genitiv-dativ singular
  • ogaș
  • ogașului
plural
  • ogașe
  • ogașelor
vocativ singular
plural
ogaș2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ogaș
  • ogașul
  • ogașu‑
plural
  • ogașuri
  • ogașurile
genitiv-dativ singular
  • ogaș
  • ogașului
plural
  • ogașuri
  • ogașurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

făgaș hăugaș (2) hogaș (2) văgaș (2) ogaș (2)

  • 1. Urmă adâncă (și îngustă) săpată în pământ de șuvoaiele apelor de ploaie sau lăsată de roțile unui vehicul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: scursură șleau (drum) 2 exemple
    exemple
    • Apa fuge șiroaie pe făgașurile drumurilor, scurgîndu-se în șanțuri. SAHIA, N. A. 49.
      surse: DLRLC
    • Roatele briștei tăiau făgașe subțiri pe iarba plăpîndă a pămîntului jilav. ODOBESCU, S.I 381.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Scobitură săpată pe întreaga lungime a frontului minier de abataj, pentru a ușura desprinderea ulterioară a rocii.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. figurat Cale de dezvoltare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: direcție drum 3 exemple
      exemple
      • Și-a orientat cercetările pe un nou făgaș.
        surse: DEX '09 DEX '98
      • Întîmplarea care-l scosese din făgașul obișnuit îl zdruncinase tare. SADOVEANU, O. III 580.
        surse: DLRLC
      • Înțelegînd că discuția s-a împotmolit, căută să-i schimbe făgașul. REBREANU, R. I 41.
        surse: DLRLC

etimologie: