14 definiții pentru făgăduință


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FĂGĂDUÍNȚĂ, făgăduințe, s. f. Făgăduială. ◊ Pământul (sau Țara) făgăduinței = nume dat, în Biblie, Palestinei; p. gener. ținut bogat, mănos, fericit. – Făgădui + suf. -ință.

făgăduință sf [At: DRĂGHICI, R. 108/2 / Pl: ~e, (îvr) ~i / E: făgădui + ință] 1 Promisiune. 2 Jurământ. 3 (În Biblie; îs) Pământul (sau țara) ~ței Palestina. 4 (Pgn; îas) Ținut bogat, loc al fericirii. 5 (Îe) A trăi ca în pământul ~ței A trăi bine, în belșug.

FĂGĂDUÍNȚĂ, făgăduințe, s. f. Făgăduială. ◊ Pământul (sau țara) făgăduinței = nume dat, în Biblie, Palestinei; p. gener. ținut bogat, mănos, fericit. – Făgădui + suf. -ință.

FĂGĂDUÍNȚĂ, făgăduințe, s. f. (Învechit și arhaizant) Făgăduială. Slăvite stăpîne, a zis el, plăcută e făgăduința dascălului; ar trebui poate să-i îngăduim vreme mai îndelungată. SADOVEANU, D. P. 18. Pentru ce Smărăndița îmi ceru să-i repet făgăduința ce-i dasem, de a nu face nimic fără să o întreb? BOLINTINEANU, O. 332. Așa! de trii ani de cînd mă porți cu făgăduința. ALECSANDRI, T. I 113. Tîrgul e liniștit, felinarele lipsesc, căci eforia pusese temei pe făgăduințele de calendar al lunii. RUSSO, O. A. 142. ◊ Pămîntul (sau țara) făgăduinței = nume sub care este denumită Palestina în biblie; fig. ținut bogat, mănos, fericit. ◊ Expr. A da făgăduință = a făgădui. Dăduserăm făgăduință să rămînem pînă a doua zi. BOLINTINEANU, O. 350.

FĂGĂDUÍNȚĂ ~e f. înv. Intenție declarată (de a întreprinde ceva); promisiune. ◊ Țara (sau pământul) ~ei a) numele biblic al Palestinei; b) loc unde cineva tinde să ajungă. /a făgădui + suf. ~ință

făgăduință f. 1. promisiune statornică; 2. juruință.

făgăduínță f., pl. e. Promisiune.

Pământul făgăduinței n. numele biblic al Palestinei.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

făgăduínță s. f., g.-d. art. făgăduínței; pl. făgăduínțe

făgăduínță s. f., g.-d. art. făgăduínței; pl. făgăduínțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FĂGĂDUÍNȚĂ s. v. angajament.

FĂGĂDUINȚĂ s. angajament, asigurare, cuvînt, făgăduială, legămînt, promisiune, vorbă, (astăzi rar) parolă, (înv. și reg.) juruită, (reg.) făgadă, (Transilv.) făgădaș, (Mold.) juruință, (înv.) promitere, sfătuit, (turcism înv.) bacalîm.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Țara (sau Pământul) făgăduinței v. Canaan (Hanaan).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pământul făgăduinței expr. America, S.U.A.

Intrare: făgăduință
făgăduință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • făgăduință
  • făgăduința
plural
  • făgăduințe
  • făgăduințele
genitiv-dativ singular
  • făgăduințe
  • făgăduinței
plural
  • făgăduințe
  • făgăduințelor
vocativ singular
plural

făgăduință

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Slăvite stăpîne, a zis el, plăcută e făgăduința dascălului; ar trebui poate să-i îngăduim vreme mai îndelungată. SADOVEANU, D. P. 18.
      surse: DLRLC
    • Pentru ce Smărăndița îmi ceru să-i repet făgăduința ce-i dasem, de a nu face nimic fără să o întreb? BOLINTINEANU, O. 332.
      surse: DLRLC
    • Așa! de trii ani de cînd mă porți cu făgăduința. ALECSANDRI, T. I 113.
      surse: DLRLC
    • Tîrgul e liniștit, felinarele lipsesc, căci eforia pusese temei pe făgăduințele de calendar al lunii. RUSSO, O. A. 142.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Pământul (sau Țara) făgăduinței = nume dat, în Biblie, Palestinei.
      surse: DEX '09 DLRLC
      • 1.1.1. prin generalizare Ținut bogat, mănos, fericit.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. expresie A da făgăduință = făgădui
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Dăduserăm făgăduință să rămînem pînă a doua zi. BOLINTINEANU, O. 350.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Făgădui + sufix -ință.
    surse: DEX '09 DEX '98