12 definiții pentru fățărnicie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FĂȚĂRNICÍE, fățărnicii, s. f. Lipsă de sinceritate (în purtare, atitudini etc.); purtare, atitudine prefăcută, ipocrită; prefăcătorie, ipocrizie, falsitate, fățărie. – Fățarnic + suf. -ie.

FĂȚĂRNICÍE, fățărnicii, s. f. Lipsă de sinceritate (în purtare, atitudini etc.); purtare, atitudine prefăcută, ipocrită; prefăcătorie, ipocrizie, falsitate, fățărie. – Fățarnic + suf. -ie.

fățărnicie sf [At: NEAGOE, ÎNV., ap. GCR I, 169/9 / Pl: ~ii / E: fățarnic + -ie] 1 (Înv) Părtinire (la judecată). 2 Ipocrizie.

FĂȚĂRNICÍE, fățărnicii, s. f. Lipsă de sinceritate, purtare, atitudine prefăcută, ipocrită; prefăcătorie, ipocrizie, duplicitate. Avea niște ochi nespus de blînzi și de copilăroși... fără nici un amestec de viclenie sau de fățărnicie. GALACTION, O. I 85. Fățărnicia Prea i-ar fi grozav de-adîncă și de el m-aș îngrozi, Dacă-n stare ar fi de-acestea, neclipind, a ne urzi. DAVILA, V. V. 80. El era cu inima curată și fără fățărnicie. ISPIRESCU, L. 137.

FĂȚĂRNICÍE ~i f. Caracter fățarnic; lipsă de sinceritate; prefăcătorie; ipocrizie; falsitate; duplicitate. [Art. fățărnicia; G.-D. fățărniciei; Sil. -ci-e] /fățarnic + suf. ~ie

fățărnicíe f. Ipocrizie, prefacătorie. – Maĭ rar fățărie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fățărnicíe s. f., art. fățărnicía, g.-d. art. fățărnicíei; pl. fățărnicíi, art. fățărnicíile

fățărnicíe s. f., art. fățărnicía, g.-d. art. fățărnicíei; pl. fățărnicíi, art. fățărnicíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FĂȚĂRNICÍE s. v. ipocrizie.

FĂȚĂRNICIE s. duplicitate, falsitate, ipocrizie, minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie, vicleșug, (livr.) fariseism, machiavelism, tartuferie, tartufism, (rar și fam.) machiaverlîc, (înv.) fățărie, prefăcanie, prefăcătură, procleție, (fig.) iezuitism, mascaradă. (A fost dovedită ~ lui.)

Fățărnicie ≠ sinceritate


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

fățărnicíe, fățărnicii s. f. Lipsă de sinceritate; atitudine prefăcută, ipocrită; ipocrizie, falsitate. ♦ (Bis.) Păcat greu care constituie o piedică în calea mântuirii și duce la rătăcire și erezie. – Din fățărnic + suf. -ie.

Intrare: fățărnicie
fățărnicie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fățărnicie
  • fățărnicia
plural
  • fățărnicii
  • fățărniciile
genitiv-dativ singular
  • fățărnicii
  • fățărniciei
plural
  • fățărnicii
  • fățărniciilor
vocativ singular
plural

fățărnicie

  • 1. Lipsă de sinceritate (în purtare, atitudini etc.); purtare, atitudine prefăcută, ipocrită.
    exemple
    • Avea niște ochi nespus de blînzi și de copilăroși... fără nici un amestec de viclenie sau de fățărnicie. GALACTION, O. I 85.
      surse: DLRLC
    • Fățărnicia Prea i-ar fi grozav de-adîncă și de el m-aș îngrozi, Dacă-n stare ar fi de-acestea, neclipind, a ne urzi. DAVILA, V. V. 80.
      surse: DLRLC
    • El era cu inima curată și fără fățărnicie. ISPIRESCU, L. 137.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Fățarnic + sufix -ie.
    surse: DEX '98 DEX '09