10 definiții pentru fâlfâire fălfâire fălfăire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FÂLFÂÍRE, fâlfâiri, s. f. Acțiunea de a fâlfâi și rezultatul ei; zgomot caracteristic zborului unei păsări; fluturare, fâlfâit, fâlfâitură. – V. fâlfâi.

FÂLFÂÍRE, fâlfâiri, s. f. Acțiunea de a fâlfâi și rezultatul ei; zgomot caracteristic zborului unei păsări; fluturare, fâlfâit, fâlfâitură. – V. fâlfâi.

fâlfâire sf [At: ALECSANDRI, P. II, 443 / V: ~făi~, făl~, fălfăi~ / Pl: ~ri / E: fâlfâi] 1 Mișcare din aripi a păsărilor ce produce un zgomot specific zborului Si: fâlfăit1 (1), fluturare (1 ), (var) fâlfăitură (1). 2 Zgomot specific zborului unei păsări Si: fâlfâit1 (2), (rar) fâlfăitură (2). 3 Fluturare (2). 4 Pâlpâire.

fălfăire sf vz fâlfâire

fălfâire sf vz fâlfâire

fâlfăire sf vz fâlfâire

FÎLFÎÍRE, fîlfîiri, s. f. Acțiunea de a fîlfîi și rezultatul ei. 1. Bătaie de aripi însoțită de zgomotul caracteristic zborului. Veni un vultur falnic Zburînd cu fîlfîiri ușoare. TOMA, C. V. 89. 2. Fluturare a unei pînze, a unui steag etc. în bătaia vîntului. Sergentul moare șuierînd Pe turci în risipire, Iar căpitanul admirînd Stindardu-n fîlfîire. ALECSANDRI, P. A. 209. 3. Fig. Suflare de vînt și zgomotul care o însoțește. În liniștea iatacului pătrundeau fîlfîirile de-afară ale vîntului și răpăitul noilor învăluiri de stropi. SADOVEANU, O. IV 226. Eu tăceam și ascultam cum fîlfîiri de vînt umflă frunzișurile și cresc într-o muzică sălbatică. id. ib. VI 526.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fâlfâíre s. f., g.-d. art. fâlfâírii; pl. fâlfâíri

fâlfâíre s. f., g.-d. art. fâlfâírii; pl. fâlfâíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FÂLFÂÍRE s. v. fâlfâit.

FÎLFÎIRE s. bătaie, fîlfîială, fîlfîit, fîlfîitură, fluturare, fluturat, (rar) scuturare, scuturat, sfîrîitură. (~ de aripi.)

Intrare: fâlfâire
fâlfâire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fâlfâire
  • fâlfâirea
plural
  • fâlfâiri
  • fâlfâirile
genitiv-dativ singular
  • fâlfâiri
  • fâlfâirii
plural
  • fâlfâiri
  • fâlfâirilor
vocativ singular
plural
fălfâire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fălfâire
  • fălfâirea
plural
  • fălfâiri
  • fălfâirile
genitiv-dativ singular
  • fălfâiri
  • fălfâirii
plural
  • fălfâiri
  • fălfâirilor
vocativ singular
plural
fălfăire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fălfăire
  • fălfăirea
plural
  • fălfăiri
  • fălfăirile
genitiv-dativ singular
  • fălfăiri
  • fălfăirii
plural
  • fălfăiri
  • fălfăirilor
vocativ singular
plural

fâlfâire fălfâire fălfăire

  • 1. Acțiunea de a fâlfâi și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fluturare fâlfâit (s.n.) fâlfâitură
    • 1.1. Zgomot caracteristic zborului unei păsări.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Veni un vultur falnic Zburînd cu fîlfîiri ușoare. TOMA, C. V. 89.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Fluturare a unei pânze, a unui steag etc. în bătaia vântului.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Sergentul moare șuierînd Pe turci în risipire, Iar căpitanul admirînd Stindardu-n fîlfîire. ALECSANDRI, P. A. 209.
        surse: DLRLC
    • 1.3. figurat Suflare de vânt și zgomotul care o însoțește.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • În liniștea iatacului pătrundeau fîlfîirile de-afară ale vîntului și răpăitul noilor învăluiri de stropi. SADOVEANU, O. IV 226.
        surse: DLRLC
      • Eu tăceam și ascultam cum fîlfîiri de vînt umflă frunzișurile și cresc într-o muzică sălbatică. SADOVEANU, O. VI 526.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi fâlfâi
    surse: DEX '98 DEX '09