opțiuni
  • info

13 definiții pentru excitant (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXCITANT, -Ă, excitanți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care excită; excitator (1). 2. S. n. Substanță care stimulează capacitatea funcțională a organismului; ceea ce provoacă o excitație. – Din fr. excitant.

EXCITANT, -Ă, excitanți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care excită; excitator (1). 2. S. n. Substanță care stimulează capacitatea funcțională a organismului; ceea ce provoacă o excitație. – Din fr. excitant.

excitant, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. II, 300 / V: (înv) es~ / P: ex-ci~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr excitant] 1-3 a Care excită (1-3). 4-6 a Care excită (5-7) Si: excitator (4-6), (rar) excitativ (1-3). 7-8 smn, a (Substanță, agent fizic, aliment) care stimulează capacitatea funcțională a unui sistem organic excitabil (7). 9-10 smn, a (Factor extern) care provoacă tulburare, agitație, enervare.

EXCITANT, -Ă, excitanți, -te, adj. Care stimulează, care excită organismul. Medicament excitant. ♦ (Substantivat) Orice schimbare din mediul extern sau intern care provoacă o excitație. Cîinele normal, spre deosebire de cîinele lipsit de scoarță, reacționează la cei mai diferiți excitanți veniți din mediul exterior. ANATOMIA 204. ◊ Excitant condițional v. condițional.

EXCITANT, -Ă adj. Care excită, care provoacă excitație; excitator. // s.m. și n. Substanță, factor, schimbare de mediu care poate provoca excitația unui organism sau a unui organ; stimulent. [Var. escitant, -ă adj. / cf. fr. excitant].

EXCITANT, -Ă I. adj. care excită; excitator. II. s. n. substanță, factor care provoacă excitația unui organ(ism). (< fr. excitant)

EXCITANT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre substanțe, medicamente, factori etc.) Care excită; cu proprietate de a excita; excitator. /<fr. excitant

excitant a. și n. propriu a excita, a reînsufleți puterile: cafeaua e un excitant.

*excitánt, -ă adj. (lat. éxcitans, -ántis; fr. -ant). Care excită, care însuflețește. S. n. Ceaĭu și cafeaŭa-s excitante.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

excitant2 s. n., pl. excitante

excitant2 s. n., pl. excitante

excitant s. n., pl. excitante

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EXCITANT adj., s. 1. adj. ațâțător, excitator, (rar) pofticios. (Miros ~.) 2. s. (FIZIOL.) stimul, stimulent. (~ senzorial.)

EXCITANT adj., s. 1. adj. ațîțător, excitator, (rar) pofticios. (Miros ~.) 2. s. (FIZIOL.) stimul, stimulent. (~ senzoriali.)

Intrare: excitant (s.n.)
excitant2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • excitant
  • excitantul
  • excitantu‑
plural
  • excitante
  • excitantele
genitiv-dativ singular
  • excitant
  • excitantului
plural
  • excitante
  • excitantelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

excitant, excitantesubstantiv neutru

  • 1. Substanță care stimulează capacitatea funcțională a organismului; ceea ce provoacă o excitație. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: stimulent
    • format_quote Cîinele normal, spre deosebire de cîinele lipsit de scoarță, reacționează la cei mai diferiți excitanți veniți din mediul exterior. ANATOMIA 204. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.