evaluare sf [At: ENC. ROM. I, 514 / Pl: ~uări / E: evalua + -re] 1 Apreciere a unei valori (în bani). 2 Apreciere în unități de măsură corespunzătoare a valorii unei mărimi. 3 (D. lucrări, teste etc.) Notare.

EVALUARE, evaluări, s. f. Acțiunea de a evalua și rezultatul ei; apreciere, prețuire, calcul. Cînd îți arde casa, întîi stingi focul și pe urmă faci cercetări și evaluări. CAMIL PETRESCU, T. II 500. – Pronunțat: -lu-a-.

EVALUARE s.f. Acțiunea de a evalua și rezultatul ei; prețuire. [< evalua].

evaluare (desp. -lu-a-) s. f., g.-d. art. evaluării (desp. -lu-ă-); pl. evaluări

evaluare (-lu-a-) s. f., g.-d. art. evaluării (-lu-ă-); pl. evaluări

evaluare s. f. (sil. -lu-a-), g.-d. art. evaluării (sil. -lu-ă-); pl. evaluări

EVALUARE s. 1. apreciere, calcul, calculare, estimare, estimație, măsurare, prețuire, socotire, (reg.) prețuială, (înv.) prețăluire. (~ valorii unui obiect.) 2. estimare, estimație, (fig.) bilanț, socoteală. (O sumară ~ ne arată că...)

EVALUARE s. 1. apreciere, calcul, calculare, estimare, estimație, măsurare, prețuire, socotire, (reg.) prețuială, (înv.) prețăluire. (~ valorii unui obiect.) 2. estimare, estimație, (fig.) bilanț, socoteală. (O sumară ~ ne arată că...)