etanșare sf [At: ORBONAȘ, MEC. 373 / Pl: ~șări / E: etanșa] 1 A aduce aparate sau recipiente în starea de a fi etanș Si: etanșat¹ (1), etanșeizare (1), etanșeizat¹ (1). 2 Operație de astupare a golurilor și a porilor de la suprafața unui drum acoperit cu asfalt Si: etanșat¹ (2), etanșeizare (2), etanșeizat¹ (2).

ETANȘARE, etanșări, s. f. Acțiunea de a etanșa.

ETANȘARE s.f. Acțiunea de a etanșa și rezultatul ei; închidere etanșă. [< etanșa].

etanș(eiz)are s. f. Închidere ermetică ◊ „În preajma noastră se găsește și meșterul V. M., omul care are în atenție îmbunătățirea microclimatului în secție prin etanșarea instalațiilor și o ventilație corespunzătoare.” R.l. 22 XI 69 p. 2. ◊ „[...] cam de mult ne promite «Metalocasnica» din București noile activități de montat vizoare la uși, împușcat cuie în pereții apartamentelor, etanșeizarea ferestrelor și ușilor.” R.l. 15 XII 75 p. 5. ◊ „[...] bureți din bumbac pentru etanșeizarea ușilor și ferestrelor [...]” I.B. 11 III 85 p. 45; v. și 9 II 84 p. 1 (din etanș[eiz]a; DTP; DEX, DN3)

etanșare s. f., g.-d. art. etanșării; pl. etanșări

etanșare s. f., g.-d. art. etanșării; pl. etanșări

etanșare s. f., g.-d. art. etanșării; pl. etanșări

etanșare