etanșeizare sf [At: SCÎNTEIA, 1960, nr 4852 / Pl: ~zări / E: etanșeiza] 1-2 Etanșare (1-2).

etanș(eiz)are s. f. Închidere ermetică ◊ „În preajma noastră se găsește și meșterul V. M., omul care are în atenție îmbunătățirea microclimatului în secție prin etanșarea instalațiilor și o ventilație corespunzătoare.” R.l. 22 XI 69 p. 2. ◊ „[...] cam de mult ne promite «Metalocasnica» din București noile activități de montat vizoare la uși, împușcat cuie în pereții apartamentelor, etanșeizarea ferestrelor și ușilor.” R.l. 15 XII 75 p. 5. ◊ „[...] bureți din bumbac pentru etanșeizarea ușilor și ferestrelor [...]” I.B. 11 III 85 p. 45; v. și 9 II 84 p. 1 (din etanș[eiz]a; DTP; DEX, DN3)

etanșeizare s. f., g.-d. art. etanșeizării