18 definiții pentru escortă iscurtă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ESCÓRTĂ, escorte, s. f. 1. Pază alcătuită din oameni înarmați care însoțesc pe deținuți pentru a-i împiedica să fugă; oamenii care alcătuiesc această pază. 2. Grup de oameni care însoțesc pe înalții demnitari pentru a-i păzi sau pentru a le fi de folos. 3. Grup de nave sau de avioane militare care însoțesc (în timp de pace) o navă sau un avion în care călătoresc persoane oficiale importante sau (în timp de război) vapoarele, avioanele etc. de transport sau de comerț (pentru a le apăra contra atacurilor inamice). – Din fr. escorte.

ESCÓRTĂ, escorte, s. f. 1. Pază alcătuită din oameni înarmați care însoțesc pe deținuți pentru a-i împiedica să fugă; oamenii care alcătuiesc această pază. 2. Grup de oameni care însoțesc pe înalții demnitari pentru a-i păzi sau pentru a le fi de folos. 3. Grup de nave sau de avioane militare care însoțesc (în timp de pace) o navă sau un avion în care călătoresc persoane oficiale importante sau (în timp de război) vapoarele, avioanele etc. de transport sau de comerț (pentru a le apăra contra atacurilor inamice). – Din fr. escorte.

escortă sf [At: ÎNTÎMPL. 28/24 / V: (înv) exc~, scortă, (reg) iscurtă / E: fr escorte] 1 Grup de oameni sau de vehicule care-i însoțesc pe demnitari în semn de respect și pentru a le asigura paza. 2 Pază alcătuită din oameni înarmați care-i însoțesc pe deținuți pentru a-i împiedica să fugă. 3 (Îlav) Sub ~ Sub pază. 4-5 (Prc) Persoană care face parte din escortă (1, 2). 6 Grup de nave sau de avioane militare care însoțesc (în timp de pace) o navă sau un avion în care călătoresc persoane oficiale. 7 Grup de nave sau de avioane militare care însoțesc (în timp de război) vapoarele, avioanele etc. de transport sau de comerț (pentru a le apăra contra atacurilor inamice).

ESCÓRTĂ, escorte, s. f. 1. Pază alcătuită din oameni, înarmați care însoțesc pe deținuți pentru a împiedica să evadeze. Erau duși cu escortă la un lagăr de concentrare. SADOVEANU, P. M. 110. Se hotărîră... să ne ducă cu o escortă pînă la hotar și acolo să ne libereze. BOLINTINEANU, O. 263. ◊ Loc. adv. Sub escortă = sub pază. (Expr.) A fugi de sub escortă = a evada. Arestatul... are intenția... să fugă de sub escortă la cel dintîi prilej. PAS, Z. IV 215. 2. Grup de persoane (de obicei militari) care însoțesc o persoană ocupînd un post înalt, pentru a o apăra contra unui eventual atac. V. suită. Olimpie sosește la Golești cu o mică escortă de arnăuți. GHICA, S. 112. 3. Grup de nave și avioane militare care însoțesc (în timp de război) vapoarele de transport sau de comerț (pentru a le apăra contra atacurilor inamice).

ESCÓRTĂ s.f. 1. Grup de oameni înarmați, trupă înarmată care însoțește pe cineva pentru a-l proteja sau pentru a-l supraveghea; suita unui demnitar, a unui suveran. 2. Formație de nave sau de avioane de luptă care însoțesc (în timp de război) nave comerciale pentru a le proteja. [< fr. escorte].

ESCÓRTĂ s. f. 1. grup de oameni înarmați, trupă care însoțește pe cineva pentru a-l proteja sau supraveghea; suita unui demnitar. 2. formație de (aero)nave de luptă care însoțește un convoi de nave comerciale, pentru a le proteja împotriva inamicului. (< fr. escorte)

ESCÓRTĂ ~e f. 1) Grup de oameni înarmați care însoțesc un deținut, păzindu-l să nu evadeze. 2) Grup de persoane care însoțesc un demnitar sau o ceremonie; cortegiu; convoi; suită; alai. 3) Grup de nave sau avioane militare care escortează nave comerciale de transport sau de pasageri. [G.-D. escortei] /<fr. escorte

escortă f. 1. trupă înarmată ce însoțește spre a protege; 2. vasele de răsboiu ce întovărășesc bastimentele de transport.

*escórtă f., pl. e (fr. escorte, d. it. scorta). Trupă armată care întovărășește ca să apere orĭ să supravegheze. Suită. Fig. Lenea și escorta eĭ de vițiĭ. V. alaĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

escórtă s. f., g.-d. art. escórtei; pl. escórte

escórtă s. f., g.-d. art. escórtei; pl. escórte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ESCÓRTĂ s. (MIL.) (astăzi rar) strajă, (Transilv.) șupă. (Îl duce sub ~.)

ESCORTĂ s. (MIL.) (astăzi rar) strajă, (Transilv.) șupă. (Îl duce sub ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ESCORTĂ formație de avioane militare de luptă care însoțesc pe timp de război aeronave și vapoare de transport sau comerț pentru a le proteja contra atacurilor inamice.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

escortă, escorte s. f. (intl.) complice al unui infractor.

a avea escortă expr. (glum.) 1. a fi căsătorit. 2. a avea copii

Intrare: escortă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • escortă
  • escorta
plural
  • escorte
  • escortele
genitiv-dativ singular
  • escorte
  • escortei
plural
  • escorte
  • escortelor
vocativ singular
plural
iscurtă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

escortă iscurtă

  • 1. Pază alcătuită din oameni înarmați care însoțesc pe deținuți pentru a-i împiedica să fugă; oamenii care alcătuiesc această pază.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: pază strajă șupă attach_file 2 exemple
    exemple
    • Erau duși cu escortă la un lagăr de concentrare. SADOVEANU, P. M. 110.
      surse: DLRLC
    • Se hotărîră... să ne ducă cu o escortă pînă la hotar și acolo să ne libereze. BOLINTINEANU, O. 263.
      surse: DLRLC
  • 2. Grup de oameni care însoțesc pe înalții demnitari pentru a-i păzi sau pentru a le fi de folos.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: alai convoi cortegiu suită attach_file un exemplu
    exemple
    • Olimpie sosește la Golești cu o mică escortă de arnăuți. GHICA, S. 112.
      surse: DLRLC
  • 3. Grup de nave sau de avioane militare care însoțesc (în timp de pace) o navă sau un avion în care călătoresc persoane oficiale importante sau (în timp de război) vapoarele, avioanele etc. de transport sau de comerț (pentru a le apăra contra atacurilor inamice).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: