8 definiții pentru epistrofă
Explicative DEX
EPISTROFĂ, epistrofe, s. f. Repetiție a unui cuvânt la sfârșitul unei fraze; epiforă. – Din fr. épistrophe.
EPISTROFĂ, epistrofe, s. f. Repetiție a unui cuvânt la sfârșitul unei fraze; epiforă. – Din fr. épistrophe.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
epistrofă sf [At: LM / Pl: ~fe / E: fr épistrophe] (Rar) 1 Repetare a părții finale a unei fraze Si: epiforă. 2 Repetare a temei principale în muzica bisericească.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EPISTROFĂ s.f. 1. (Ret.) Repetiție a unui cuvînt la sfîrșitul unei fraze; epiforă (2) [în DN]. 2. Fel de întoarcere folosit în tactica militară a grecilor. [< fr. épistrofe, gr. epistrophe < epistrephein – a întoarce].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EPISTROFĂ s. f. 1. fel de întoarcere folosit în tactica militară a grecilor. 2. repetiție a unui cuvânt la sfârșitul unei fraze; epiforă (2). (< fr. épistrophe)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
!epistrofă (rar) (desp. -pis-tro-) s. f., g.-d. art. epistrofei; pl. epistrofe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!epistrofă (-pis-tro-/-pi-stro-) s. f., g.-d. art. epistrofei; pl. epistrofe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
epistrofă s. f. (sil. mf. -stro-) → strofă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Jargon
epistrofă (gr. epistrophe „întoarcere”), sin. epiforă.
- sursa: DFS (1995)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- silabație: e-pis-tro-fă, e-pi-stro-fă
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
epistrofă, epistrofesubstantiv feminin
- 1. Repetiție a unui cuvânt la sfârșitul unei fraze. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: epiforă
- 2. Fel de întoarcere folosit în tactica militară a grecilor. DN
etimologie:
- épistrophe DEX '09 DEX '98 DN