13 definiții pentru elan (avânt)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

elan2 sn [At: DEMETRESCU, O. 161 / Pl: ~uri / E: fr élan] 1 Însuflețire creatoare Si: avânt, entuziasm. 2 (Flz; îs) ~ vital Principiu spiritual mistic care ar determina evoluția lumii. 3 (Spt) Complex de mișcări și procedee executate în vederea efectuării unei sărituri, aruncături, alergări etc.

ELÁN2, elanuri, s. n. 1. Însuflețire creatoare; avânt, entuziasm. 2. (Sport) Complex de mișcări și de procedee executate, în vederea efectuării unei sărituri sau a unei aruncări. – Din fr. élan.

ELÁN2, elanuri, s. n. 1. Însuflețire creatoare; avânt, entuziasm. 2. (Sport) Complex de mișcări și de procedee executate, în vederea efectuării unei sărituri sau a unei aruncări. – Din fr. élan.

ELÁN2, elanuri, s. n. Însuflețire creatoare, avînt, entuziasm. Elanul cu care oamenii muncii din țara noastră desfășoară, sub conducerea partidului, lupta pentru construirea socialismului constituie un izvor nesecat de noi și noi realizări. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2751. Pasionatele elanuri patriotice din aceste legende au cauza și în mijlocul social în care trăia poetul [Bolintineanu]. DEMETRESCU, O. 161. Încîntat, se depărtă cu ea într-un elan furtunos și triumfal. REBREANU, R. I 221.

ELÁN s.n. Avânt, însuflețire, entuziasm. ♦ Complex de mișcări și de procedee care ajută la efectuarea unei sărituri sau a unei aruncări. [< fr. élan].

ELÁN2 s. n. avânt, însuflețire, entuziasm. ◊ (sport) complex de mișcări și de procedee care ajută la efectuarea unei sărituri sau aruncări. (< fr. élan)

ELÁN2 ~uri n. 1) Imbold lăuntric puternic, care înlesnește realizarea unei acțiuni; entuziasm; exaltare; înflăcărare; ardoare; avânt. 2) sport Mișcare sau ansamblu de mișcări efectuate în scopul de a-și lua avânt. /<fr. élan

elan n. avânt, mișcare sufletească: într’un elan de generozitate (= fr. élan).

*2) elán n., pl. urĭ (fr. élan, d. e-lancer, a arunca cu forță. V. lansez). Barb. Avînt. Fig. Pornire, transport.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

elán2 (entuziasm, avânt) s. n., pl. elánuri

elán (entuziasm, avânt) s. n., pl. elánuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ELÁN s. 1. v. entuziasm. 2. v. avânt.

ELAN s. 1. ardoare, avînt, entuziasm, înflăcărare, înfocare, însuflețire, pasiune, patimă, pornire, (livr.) fervență, fervoare, patos, (rar) ardență, (Mold.) ahotă, (înv.) porneală, săltare, (fig.) aprindere, căldură, flacără, foc, pojar, suflu, zbor. (~ specific tinereții.) 2. ardoare, avînt, impetuozitate, temperament, (pop. și fam.) suflet, (reg.) mau. (Cîntați cu mai mult ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ELÁN2 (< fr.) s. n. Avânt, însuflețire, entuziasm. ◊ (FILOZ.) E. vital = (la Bergson) Principiu dinamic, energie prezentă în toate formele de existență, determinând evoluția neîncetată a acestora. ♦ (SPORT) Complex de mișcări și procedee care ajută la efectuarea unei sărituri sau a unei aruncări (precedându-le).

Intrare: elan (avânt)
elan2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • elan
  • elanul
  • elanu‑
plural
  • elanuri
  • elanurile
genitiv-dativ singular
  • elan
  • elanului
plural
  • elanuri
  • elanurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

elan (avânt)

  • 1. Însuflețire creatoare.
    exemple
    • Elanul cu care oamenii muncii din țara noastră desfășoară, sub conducerea partidului, lupta pentru construirea socialismului constituie un izvor nesecat de noi și noi realizări. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2751.
      surse: DLRLC
    • Pasionatele elanuri patriotice din aceste legende au cauza și în mijlocul social în care trăia poetul [Bolintineanu]. DEMETRESCU, O. 161.
      surse: DLRLC
    • Încîntat, se depărtă cu ea într-un elan furtunos și triumfal. REBREANU, R. I 221.
      surse: DLRLC
  • 2. sport Complex de mișcări și de procedee executate, în vederea efectuării unei sărituri sau a unei aruncări.
    surse: DEX '98 DN

etimologie: