ejecție sf [At: ANTONESCU, D. / V: (înv) eiecțiune, eiecție, ~iune / E: fr éjection, lat ejectio, -onis] 1 (Înv) Aruncare afară. 2 (Med) Dejecție. 3 Evacuare cu mare viteză a unui curent de fluid, printr-un tub profilat în interior, în scopul folosirii energiei fluidului pentru propulsie Si: ejectare (1).

EJECȚIE s.f. Ejectare. [Gen. -iei, var. ejecțiune s.f. / cf. fr. éjection, lat. eiectio].

EJECȚIE s. f. ejectare. (< fr. éjection, lat. eiectio)

EJECȚIE ~i f. Evacuare cu mare viteză a unui fluid dintr-un rezervor, folosit pentru propulsie. [G.-D. ejecției; Sil. -ți-e] /<fr. éjection

eiecție sf vz ejecție

eiecțiune sf vz ejecțiune

ejecțiune sf vz ejecție

EJECȚIUNE s.f. v. ejecție.

ejecție (desp. -ți-e) s. f., art. ejecția (desp. -ți-a), g.-d. art. ejecției; pl. ejecții, art. ejecțiile (desp. -ți-i-)

ejecție (-ți-e) s. f., art. ejecția (-ți-a), g.-d. art. ejecției; pl. ejecții, art. ejecțiile (-ți-i-)

ejecție s. f. (sil. -ți-e), art. ejecția (sil. -ți-a), g.-d. art. ejecției; pl. ejecții, art. ejecțiile (sil. -ți-i-)

ejecție

EJECȚIE evacuarea cu viteză mare printr-un ajutaj a unui curent de fluid utilizat pentru propulsie.