4 definiții pentru ejectare
Explicative DEX
ejectare sf [At: DN3 / Pl: ~tări / E: ejecta] 1 (D. un fluid, un obiect etc.) Ejecție (3). 2 Ieșire automată a tuburilor cartușelor trase dintr-o armă. 3 Aruncare afară a cabinei sau a scaunului pilotului la prăbușirea unui avion foarte rapid.
EJECTARE s.f. Acțiunea de a ejecta; ejecție. ♦ Scoatere afară automată a tuburilor cartușelor trase dintr-o armă. ♦ Aruncare afară a cabinei sau a scaunului pilotului în caz de pericol de prăbușire a unui avion foarte rapid. [< ejecta].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
ejectare s. f., pl. ejectări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Jargon
EJECTARE metodă de părăsire rapidă în caz de pericol a unei aeronave de către echipaj. Ejectarea se se efectuează pirotehnic prin catapultarea pilotului sau a cabinei întregului echipaj, lansarea făcându-se vertical sau spre înainte la o altitudine suficientă funcționării parașutei de salvare (chiar de la nivelul solului sau de sub nivelul mării).
| substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
ejectare, ejectărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a ejecta. DNsinonime: ejecție
- 1.1. Scoatere afară automată a tuburilor cartușelor trase dintr-o armă. DN
- 1.2. Aruncare afară a cabinei sau a scaunului pilotului în caz de pericol de prăbușire a unui avion foarte rapid. DN
-
etimologie:
- ejecta DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.