14 definiții pentru egretă igretă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EGRÉTĂ, egrete, s. f. 1. Gen de păsări migratoare de baltă, de culoare albă, cu spatele împodobit cu un mănunchi de pene ornamentale lungi; erodiu, stârc alb (Egretta); pasăre care face parte din acest gen. 2. Mănunchi de pene de egretă (1) sau de fire albe, folosit ca podoabă la pălării, la chipie militare, la turbane etc. 3. Aglomerare de perișori la extremitatea superioară a fructelor. 4. (Fiz.; în sintagma) Descărcare în egretă = descărcare electrică produsă sub forma unei succesiuni rapide de scântei luminoase între electrozi aflați la o tensiune înaltă. – Din fr. aigrette.

EGRÉTĂ, egrete, s. f. 1. Gen de păsări migratoare de baltă, de culoare albă, cu spatele împodobit cu un mănunchi de pene ornamentale lungi; erodiu, stârc alb (Egretta); pasăre care face parte din acest gen. 2. Mănunchi de pene de egretă (1) sau de fire albe, folosit ca podoabă la pălării, la chipie militare, la turbane etc. 3. Aglomerare de perișori la extremitatea superioară a fructelor. 4. (Fiz.; în sintagma) Descărcare în egretă = descărcare electrică produsă sub forma unei succesiuni rapide de scântei luminoase între electrozi aflați la o tensiune înaltă. – Din fr. aigrette.

egrétă sf [At: ALEXANDRESCU, O. I, 82 / V: (înv) ag~, (reg) ig~ / Pl: ~te / E: fr aigrette] 1 (Zlg) Gen de păsări migratoare de baltă din familia arheidelor, de culoare albă, cu spatele împodobit cu un mănunchi de pene ornamentale lungi Si: erodiu, stârc alb (Egretta). 2 (Zlg) Pasăre care face parte din genul egretei (1). 3 (Zlg; șîs ~ mare) Stârc alb (Egretta alba alba). 4 (Zlg; șîs ~ mică) Pasăre mai mică decât egreta (1), cu pene ornamentale pe partea posterioară a capului și pe spate Si: stârc alb mic (Egretta garzetta garzetta). 5 (Zlg) Mănunchi de pene lungi și subțiri care ornamentează spatele sau capul egretei (5). 6 Mănunchi de pene (de egretă (1)) sau de fire albe care se folosea în trecut (în unele țări și astăzi) ca ornament la chipiele și coifurile militarilor, la pălăriile femeilor etc. 7 (Bot; rar) Smoc de perișori la extremitatea superioară a unor fructe. 8 (Rar) Mănunchi de pietre prețioase în formă de egretă (6), folosit ca podoabă. 9 (Fiz; îs) Descărcare în ~ Descărcare electrică produsă sub forma unei succesiuni rapide de scântei luminoase între electrozi aflați la o tensiune înaltă. 10 (Reg) Ac de siguranță. corectată

EGRÉTĂ, egrete, s. f. 1. Pasăre migratoare de baltă avînd spatele împodobit cu un mănunchi de pene albe și subțiri (Egretta garzetta); stîrc-alb. Din scorburi bătrîne de sălcii, tresăreau egrete grațioaseca niște bucăți de zăpadă înaripată. SADOVEANU, O. A. II 126. 2. Mănunchi de pene sau de fire albe folosit în trecut ca podoabă la pălăriile femeiești, la chipiele militare, la turbane etc. Iar printre fum, prin ceață, egretele-albicioase, Mișcîndu-se departe. ALEXANDRESCU, P. 144. ◊ (Metaforic) Un tren... pleca din gară, slobozind o egretă albă de fum. C. PETRESCU, O. P. I 223.

EGRÉTĂ s.f. 1. Pasăre migratoare care are pe spate un smoc de pene albe, subțiri. 2. Mănunchi de pene sau de fire albe, purtat odinioară, mai ales de femei la pălării și de militari la chipiuri. 3. Aglomerație de perișori la extremitatea superioară a fructelor. [< fr. aigrette].

EGRÉTĂ s. f. 1. pasăre migratoare de baltă, albă, care are pe spate un mănunchi de pene ornamentale lungi. 2. mănunchi de pene sau de fire albe purtat în trecut de femei la pălării și de militari la chipiuri. 3. aglomerație de perișori la extremitatea superioară a fructelor. (< fr. aigrette)

EGRÉTĂ ~e f. 1) la pl. Gen de păsări migratoare de baltă, de culoare albă, care au pe spate un mănunchi de pene lungi. 2) Pasăre din acest gen. 3) Mănunchi de pene sau de fire albe purtat în trecut, ca ornament, la pălăriile și coafurile femeiești. /<fr. aigrette

egretă f. 1. buchet de pene răsfirate și drepte ce servă de ornament; 2. peniș militar: egretele albicioase GR. AL.; 3. buchet de mărgăritare sau de diamante dispuse în formă de egretă (= fr. aigrette).

*egrétă f., pl. e (fr. aigrette, d. aigron, dial. îld. héron, stîrc). Moț de fire de păr la chipiŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

egrétă (e-gre-) s. f., g.-d. art. egrétei; pl. egréte

egrétă s. f. (sil. -gre-), pl. egréte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EGRÉTĂ s. (ORNIT.; Egretta alba) stârc alb, (rar) erodiu alb, erodiu mare, (reg.) bâtlan alb, ceapur mare, stârc bălan.

EGRE s. (ORNIT.; Egretta alba) stîrc alb, (rar) erodiu alb, erodiu mare, (reg.) bîtlan alb, ceapur mare, stîrc bălan.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

egrétă (egréte), s. f. – Mănunchi de pene, moț. Fr. aigrette, cf. rus. jegret.

Intrare: egretă
  • silabație: e-gre-tă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • egre
  • egreta
plural
  • egrete
  • egretele
genitiv-dativ singular
  • egrete
  • egretei
plural
  • egrete
  • egretelor
vocativ singular
plural
igretă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

egretă igretă

  • 1. Gen de păsări migratoare de baltă, de culoare albă, cu spatele împodobit cu un mănunchi de pene ornamentale lungi; stârc alb (Egretta); pasăre care face parte din acest gen.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: erodiu un exemplu
    exemple
    • Din scorburi bătrîne de sălcii, tresăreau egrete grațioase – ca niște bucăți de zăpadă înaripată. SADOVEANU, O. A. II 126.
      surse: DLRLC
  • 2. Mănunchi de pene de egretă sau de fire albe, folosit ca podoabă la pălării, la chipie militare, la turbane etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Iar printre fum, prin ceață, egretele-albicioase, Mișcîndu-se departe. ALEXANDRESCU, P. 144.
      surse: DLRLC
    • metaforic Un tren... pleca din gară, slobozind o egretă albă de fum. C. PETRESCU, O. P. I 223.
      surse: DLRLC
  • 3. Aglomerare de perișori la extremitatea superioară a fructelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 4. fizică (în) sintagmă Descărcare în egretă = descărcare electrică produsă sub forma unei succesiuni rapide de scântei luminoase între electrozi aflați la o tensiune înaltă.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: