EGRETĂ, egrete, s. f. 1. Pasăre migratoare de baltă avînd spatele împodobit cu un mănunchi de pene albe și subțiri (Egretta garzetta); stîrc-alb. Din scorburi bătrîne de sălcii, tresăreau egrete grațioase – ca niște bucăți de zăpadă înaripată. SADOVEANU, O. A. II 126. 2. Mănunchi de pene sau de fire albe folosit în trecut ca podoabă la pălăriile femeiești, la chipiele militare, la turbane etc. Iar printre fum, prin ceață, egretele-albicioase, Mișcîndu-se departe. ALEXANDRESCU, P. 144. ◊ (Metaforic) Un tren... pleca din gară, slobozind o egretă albă de fum. C. PETRESCU, O. P. I 223.