12 definiții pentru efervescență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

efervescență sf [At: PROT. – POP, N. D. / Pl: ~țe / E: fr effervescence] 1 Mișcare rapidă și zgomotoasă a moleculelor unui lichid în timpul fierberii sau al unei reacții chimice ori fizice. 2 Degajare rapidă și zgomotoasă a unui gaz într-o masă lichidă, în cursul unei reacții fizice sau chimice. 3-4 (Fig) (Stare de) agitație. 5-6 (Fig) (Stare de) exaltare.

EFERVESCÉNȚĂ, efervescențe, s. f. Degajare activă și zgomotoasă a unui gaz într-o masă lichidă, datorită unei reacții chimice sau fizice. ♦ Fig. Agitație, frământare, fierbere. – Din fr. effervescence.

EFERVESCÉNȚĂ, efervescențe, s. f. Degajare rapidă și zgomotoasă a unui gaz într-o masă lichidă, datorită unei reacții chimice sau fizice. ♦ Fig. Agitație, frământare, fierbere. – Din fr. effervescence.

EFERVESCÉNȚĂ, efervescențe, s. f. Dezvoltare rapidă și zgomotoasă a unui gaz într-o masă lichidă în cursul unei reacții chimice; clocot. ♦ Fig. Agitație, frămîntare, fierbere. A redat în film... atmosfera de efervescență romantică, caracteristică începuturilor luptei clasei muncitoare letone. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 179, 7/1. Predeleanu spuse că există oarecare efervescență între țărani. REBREANU, R. I 260.

EFERVESCÉNȚĂ s.f. Degajare puternică, vie de gaze într-un lichid în timpul unei reacții chimice. ♦ (Fig.) Fierbere, agitație. [Cf. fr. effervescence].

EFERVESCÉNȚĂ s. f. 1. degajare activă, puternică de gaz în masa unui lichid, în cursul unei reacții chimice. 2. (fig.) agitație, frământare, fierbere. (< fr. effervescence)

EFERVESCÉNȚĂ ~e f. 1) Degajare rapidă și zgomotoasă a unui gaz într-un lichid în procesul reacțiilor chimice sau fizice. 2) fig. Stare de neliniște. ~a maselor. 3) fig. Emoție vie, dar trecătoare. [G.-D. efervescenței] /<fr. effervescence

efervescență f. 1. fierbere produsă într’un lichid prin degajarea unui gaz; 2. fig. emoțiune vie și trecătoare: efervescența gloatelor.

*efervescénță f., pl. e (d. efervescent). Ferbere, clocotire. Fig. Emoțiune, clocotire: efervescența gloatelor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

efervescénță s. f., g.-d. art. efervescénței; pl. efervescénțe

efervescénță s. f., g.-d. art. efervescénței; pl. efervescénțe

Intrare: efervescență
efervescență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • efervescență
  • efervescența
plural
  • efervescențe
  • efervescențele
genitiv-dativ singular
  • efervescențe
  • efervescenței
plural
  • efervescențe
  • efervescențelor
vocativ singular
plural

efervescență

  • 1. Degajare activă și zgomotoasă a unui gaz într-o masă lichidă, datorită unei reacții chimice sau fizice.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: clocot
    • exemple
      • A redat în film... atmosfera de efervescență romantică, caracteristică începuturilor luptei clasei muncitoare letone. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 179, 7/1.
        surse: DLRLC
      • Predeleanu spuse că există oarecare efervescență între țărani. REBREANU, R. I 260.
        surse: DLRLC DN

etimologie: