opțiuni
  • info

10 definiții pentru educator (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EDUCATOR, -OARE, educatori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care educă copiii, tineretul (în școli); profesor, învățător. 2. S. f. Persoană cu o pregătire specială care se ocupă de educația copiilor preșcolari (în cămine și în grădinițe). – Din fr. éducateur, lat. educator.

educator, ~oare [At: VASICI, M. I, 97/1 / V: (îvr) ~cătoriu smf, a / Pl: ~i, ~oare / E: lat educator, -oris fr éducateur] 1 smf Persoană (cu o pregătire specială) care se ocupă de educația (1) copiilor, a tineretului sau a oamenilor, a colectivităților umane. 2-3 smf Persoană (cu o pregătire specială) care educă (1-2) copii, tineretul (în școli) Si: învățător, profesor. 4-5 a Care educă (1-2). 6 a Care se ocupă de educație (1). 7 a (Rar) Care aparține educației (1). 8 a Privitor la educație Si: educativ. 9 sf Persoană cu o pregătire specială care se ocupă de educația (1) copiilor preșcolari (în cămine și grădinițe).

EDUCATOR, -OARE, educatori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care educă copiii, tineretul (în școli); profesor, învățător. 2. S. f. Persoană cu o pregătire specială care se ocupă de educația copiilor preșcolari (în cămine și în grădinițe). – Din fr. éducateur, lat. educator, -oris.

EDUCATOR1, -OARE, educatori, -oare, adj. Care educă. Rol educator.

EDUCATOR, -OARE adj. Care educă. // s.m. și f. Persoană care educă copiii, tineretul (în școli); profesor, învățător. ♦ Persoană care se ocupă cu educația copiilor în cămine și grădinițe. [Cf. fr. éducateur, lat. educator].

EDUCATOR, -OARE I. adj., s. m. f. (persoană) care educă copiii, tineretul (în școli); mentor, preceptor. II. s. f. persoană care se ocupă cu educația copiilor preșcolari. (< fr. éducateur, lat. educator)

educator a. privitor la educațiune. ║ m. cel ce dă educațiune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

educator adj. m., s. m., pl. educatori; adj. f., s. f. sg. și pl. educatoare

educator adj. m., s. m., pl. educatori; adj. f., s. f. sg. și pl. educatoare

educator adj. m., s. m., pl. educatori; f. sg. și pl. educatoare

Intrare: educator (adj.)
educator1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • educator
  • educatorul
  • educatoru‑
  • educatoare
  • educatoarea
plural
  • educatori
  • educatorii
  • educatoare
  • educatoarele
genitiv-dativ singular
  • educator
  • educatorului
  • educatoare
  • educatoarei
plural
  • educatori
  • educatorilor
  • educatoare
  • educatoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

educator, educatorisubstantiv masculin
educatoare, educatoaresubstantiv feminin
educator, educatoareadjectiv

  • 1. (Persoană) care educă copiii, tineretul (în școli). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: pedagog profesor învățător învățător
    • format_quote Rol educator. DLRLC
    • 1.1. Conducător, îndrumător. DLRLC
      sinonime: conducător îndrumător
      • format_quote Partidul este educatorul de zi de zi al poporului muncitor, ridicînd necontenit nivelul politic, ideologic al maselor, făcîndu-le conștiente de adevăratele lor interese, dezvoltîndu-le încrederea în forțele proprii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2029. DLRLC
  • 2. substantiv feminin Persoană cu o pregătire specială care se ocupă de educația copiilor preșcolari (în cămine și în grădinițe). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Succesele pe care le-a dobîndit... în activitatea sa de educatoare se datoresc studierii și însușirii operelor pedagogice sovietice. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2842. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.