9 definiții pentru educatoare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EDUCATOR, -OARE, educatori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care educă copiii, tineretul (în școli); profesor, învățător. 2. S. f. Persoană cu o pregătire specială care se ocupă de educația copiilor preșcolari (în cămine și în grădinițe). – Din fr. éducateur, lat. educator.

EDUCATOR, -OARE, educatori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care educă copiii, tineretul (în școli); profesor, învățător. 2. S. f. Persoană cu o pregătire specială care se ocupă de educația copiilor preșcolari (în cămine și în grădinițe). – Din fr. éducateur, lat. educator, -oris.

EDUCATOR1, -OARE, educatori, -oare, adj. Care educă. Rol educator.

EDUCATOR2, -OARE, educatori, -oare, s. m. și f. Persoană cu o pregătire specială care se ocupă de educația copiilor, a tineretului în instituțiile școlare; învățător, profesor. V. pedagog. ♦ Îndrumător, conducător. Partidul este educatorul de zi de zi al poporului muncitor, ridicînd necontenit nivelul politic, ideologic al maselor, făcîndu-le conștiente de adevăratele lor interese, dezvoltîndu-le încrederea în forțele proprii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2029. ♦ (Numai la f.) Persoană cu pregătire specială care se ocupă de educația copiilor de vîrstă preșcolară, în cămine și în grădinițe. Succesele pe care le-a dobîndit... în activitatea sa de educatoare se datoresc studierii și însușirii operelor pedagogice sovietice. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2842.

EDUCATOR, -OARE adj. Care educă. // s.m. și f. Persoană care educă copiii, tineretul (în școli); profesor, învățător. ♦ Persoană care se ocupă cu educația copiilor în cămine și grădinițe. [Cf. fr. éducateur, lat. educator].

EDUCATOR, -OARE I. adj., s. m. f. (persoană) care educă copiii, tineretul (în școli); mentor, preceptor. II. s. f. persoană care se ocupă cu educația copiilor preșcolari. (< fr. éducateur, lat. educator)

EDUCATOR ~oare ( ~ori, ~oare) m. și f. Persoană cu pregătire specială care se ocupă de educația copiilor și a tineretului (în instituțiile preșcolare și școlare sau în cămine). /<fr. éducateur, lat. educator, ~oris

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

educator adj. m., s. m., pl. educatori; adj. f., s. f. sg. și pl. educatoare

educator adj. m., s. m., pl. educatori; adj. f., s. f. sg. și pl. educatoare

Intrare: educatoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • educatoare
  • educatoarea
plural
  • educatoare
  • educatoarele
genitiv-dativ singular
  • educatoare
  • educatoarei
plural
  • educatoare
  • educatoarelor
vocativ singular
  • educatoare
  • educatoareo
plural
  • educatoarelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

educator, educatorisubstantiv masculin
educatoare, educatoaresubstantiv feminin
educator, educatoareadjectiv

  • 1. (Persoană) care educă copiii, tineretul (în școli). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Rol educator. DLRLC
    • 1.1. Conducător, îndrumător. DLRLC
      • format_quote Partidul este educatorul de zi de zi al poporului muncitor, ridicînd necontenit nivelul politic, ideologic al maselor, făcîndu-le conștiente de adevăratele lor interese, dezvoltîndu-le încrederea în forțele proprii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2029. DLRLC
  • 2. substantiv feminin Persoană cu o pregătire specială care se ocupă de educația copiilor preșcolari (în cămine și în grădinițe). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Succesele pe care le-a dobîndit... în activitatea sa de educatoare se datoresc studierii și însușirii operelor pedagogice sovietice. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2842. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.