9 definiții pentru educatoare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EDUCATOR, -OARE, educatori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care educă copiii, tineretul (în școli); profesor, învățător. 2. S. f. Persoană cu o pregătire specială care se ocupă de educația copiilor preșcolari (în cămine și în grădinițe). – Din fr. éducateur, lat. educator.
EDUCATOR, -OARE, educatori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care educă copiii, tineretul (în școli); profesor, învățător. 2. S. f. Persoană cu o pregătire specială care se ocupă de educația copiilor preșcolari (în cămine și în grădinițe). – Din fr. éducateur, lat. educator, -oris.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
EDUCATOR1, -OARE, educatori, -oare, adj. Care educă. Rol educator.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EDUCATOR2, -OARE, educatori, -oare, s. m. și f. Persoană cu o pregătire specială care se ocupă de educația copiilor, a tineretului în instituțiile școlare; învățător, profesor. V. pedagog. ♦ Îndrumător, conducător. Partidul este educatorul de zi de zi al poporului muncitor, ridicînd necontenit nivelul politic, ideologic al maselor, făcîndu-le conștiente de adevăratele lor interese, dezvoltîndu-le încrederea în forțele proprii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2029. ♦ (Numai la f.) Persoană cu pregătire specială care se ocupă de educația copiilor de vîrstă preșcolară, în cămine și în grădinițe. Succesele pe care le-a dobîndit... în activitatea sa de educatoare se datoresc studierii și însușirii operelor pedagogice sovietice. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2842.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EDUCATOR, -OARE adj. Care educă. // s.m. și f. Persoană care educă copiii, tineretul (în școli); profesor, învățător. ♦ Persoană care se ocupă cu educația copiilor în cămine și grădinițe. [Cf. fr. éducateur, lat. educator].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EDUCATOR, -OARE I. adj., s. m. f. (persoană) care educă copiii, tineretul (în școli); mentor, preceptor. II. s. f. persoană care se ocupă cu educația copiilor preșcolari. (< fr. éducateur, lat. educator)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
EDUCATOR ~oare ( ~ori, ~oare) m. și f. Persoană cu pregătire specială care se ocupă de educația copiilor și a tineretului (în instituțiile preșcolare și școlare sau în cămine). /<fr. éducateur, lat. educator, ~oris
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
educator adj. m., s. m., pl. educatori; adj. f., s. f. sg. și pl. educatoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
educator adj. m., s. m., pl. educatori; adj. f., s. f. sg. și pl. educatoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv feminin (F103) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
educator, educatorisubstantiv masculin educatoare, educatoaresubstantiv feminin educator, educatoareadjectiv
- 1. (Persoană) care educă copiii, tineretul (în școli). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Rol educator. DLRLC
- 1.1. Conducător, îndrumător. DLRLCsinonime: conducător îndrumător
- Partidul este educatorul de zi de zi al poporului muncitor, ridicînd necontenit nivelul politic, ideologic al maselor, făcîndu-le conștiente de adevăratele lor interese, dezvoltîndu-le încrederea în forțele proprii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2029. DLRLC
-
-
- 2. Persoană cu o pregătire specială care se ocupă de educația copiilor preșcolari (în cămine și în grădinițe). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Succesele pe care le-a dobîndit... în activitatea sa de educatoare se datoresc studierii și însușirii operelor pedagogice sovietice. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2842. DLRLC
-
etimologie:
- educator DEX '09 DN
- éducateur DEX '09 DEX '98 DN