11 definiții pentru ecluză
din care- explicative (7)
- morfologice (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ECLUZĂ, ecluze, s. f. Construcție hidrotehnică specială executată pe traseul unei căi navigabile, pentru a face legătura între două porțiuni cu niveluri diferite. ◊ Ecluză de salvare = cameră metalică, de formă tronconică, montată pe corpul unui submarin, care permite ieșirea echipajului, în caz de naufragiu, fără inundarea submarinului. – Din fr. écluse.
ecluză sf [At: AR (1830), 4042/3 / S și: (îdt, 2) ~usă / Pl: ~ze / E: fr écluse] 1 Construcție de lemn, de beton sau de fier, înălțată transversal pe cursul unei ape curgătoare și prevăzută cu vane care se pot închide ori deschide pentru a opri sau a lăsa să treacă apa prin ele Si: (îvp) opust, stăvilar, zăgaz. 2 Construcție hidrotehnică specială, pe traseul unei căi navigabile, care permite trecerea navelor dintr-o porțiune a traseului cu nivel de apă mai ridicat în altă porțiune cu nivel de apă mai scăzut și invers. 3 (Îs) ~ de salvare Cameră metalică, tronconică, montată pe corpul unui submarin, care permite ieșirea echipajului în caz de naufragiu, fără inundarea submarinului. 4 (Îs) ~ de aer Cameră metalică, așezată la partea superioară a sasului2 unui cheson cu aer comprimat, pentru menținerea presiunii atmosferice sau a presiunii înalte în interiorul chesonului în timpul intrării ori al ieșirii personalului, materialelor Si: campană.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ECLUZĂ, ecluze, s. f. Construcție hidrotehnică specială, executată pe traseul unei căi navigabile, care permite trecerea navelor dintr-o porțiune a traseului cu nivel de apă mai ridicat în altă porțiune cu nivel de apă mai scăzut și invers. ◊ Ecluză de salvare = cameră metalică, de formă tronconică, montată pe corpul unui submarin, care permite ieșirea echipajului în caz de naufragiu fără inundarea submarinului. – Din fr. écluse.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
ECLUZĂ, ecluze, s. f. Construcție executată pe traseul unei căi de comunicație pe apă pentru a permite trecerea navelor dintr-o porțiune a traseului cu nivel de apă mai înalt, în altă porțiune cu nivel de apă mai coborît și invers; constă dintr-un bazin mare de piatră cu porți mobile pentru reținerea sau evacuarea apei, după nevoie.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ECLUZĂ s.f. Lucrare executată pe cursul unui rîu, pe un canal etc. pentru a permite trecerea navelor de la un nivel al apei la alt nivel; stăvilar. [< fr. écluse].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ECLUZĂ s. f. 1. construcție hidrotehnică amplasată pe o cale navigabilă, care permite trecerea navelor de la un nivel al apei la altul; stăvilar. 2. cameră metalică etanșă, presurizată, la partea superioară a unui cheson, destinată intrării și ieșirii personalului sau materialelor; campană (2). ◊ cameră care permite ieșirea echipajului dintr-un submarin, sub apă, fără inundarea acestuia. 3. compartiment special, cu etanșeizare comandată, al unei nave spațiale, destinat ieșirii cosmonauților în spațiul cosmic. (< fr. écluse)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ECLUZĂ ~e f. Construcție hidrotehnică pentru trecerea navelor pe un râu sau canal de la un nivel la altul. [G.-D. ecluzei; Sil. e-clu-] /<fr. écluse
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ecluză (desp. e-clu-) s. f., g.-d. art. ecluzei; pl. ecluze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ecluză (e-clu-) s. f., g.-d. art. ecluzei; pl. ecluze
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ecluză s. f. (sil. -clu-), g.-d. art. ecluzei; pl. ecluze
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ecluză
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- silabație: e-clu-ză
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ecluză, ecluzesubstantiv feminin
- 1. Construcție hidrotehnică specială executată pe traseul unei căi navigabile, pentru a face legătura între două porțiuni cu niveluri diferite. DEX '09 DNsinonime: stăvilar
- 2. Cameră metalică etanșă, presurizată, la partea superioară a unui cheson, destinată intrării și ieșirii personalului sau materialelor; campană. MDN '00sinonime: campană
- 2.1. Ecluză de salvare = cameră metalică, de formă tronconică, montată pe corpul unui submarin, care permite ieșirea echipajului, în caz de naufragiu, fără inundarea submarinului. DEX '09 MDN '00
-
- 3. Compartiment special, cu etanșeizare comandată, al unei nave spațiale, destinat ieșirii cosmonauților în spațiul cosmic. MDN '00
etimologie:
- écluse DEX '09 DEX '98 DN