ECLUZĂ, ecluze, s. f. Construcție executată pe traseul unei căi de comunicație pe apă pentru a permite trecerea navelor dintr-o porțiune a traseului cu nivel de apă mai înalt, în altă porțiune cu nivel de apă mai coborît și invers; constă dintr-un bazin mare de piatră cu porți mobile pentru reținerea sau evacuarea apei, după nevoie.