14 definiții pentru ebonită ebonit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ebonítă sf [At: ENC. ROM. / V: ebonít sn / Pl: ~e / E: fr ébonite] 1 Produs de vulcanizare a cauciucului natural, cu un conținut ridicat de sulf legat, folosit ca material electroizolator și anticorosiv. 2 (Lpl) Varietăți de ebonită (1).

EBONÍTĂ s. f. Material plastic obținut prin vulcanizarea cauciucului cu sulf și având, pentru proprietățile sale electroizolante și anticorozive, numeroase utilizări în industrie. [Var.: ebonít s. n.] – Din fr. ébonite.

EBONÍTĂ, ebonite, s. f. Material plastic obținut de obicei prin vulcanizarea cauciucului cu sulf și având, pentru proprietățile sale electroizolante și anticorosive, numeroase întrebuințări în industrie. [Var.: ebonít s. n.] – Din fr. ébonite.

EBONÍTĂ s. f. Material solid obținut prin vulcanizarea cauciucului cu sulf în proporție de 25-32 % și folosit în electrotehnică și în alte ramuri ale industriei. La capătul firului, din nevăzut, răspunsul a venit atît de repede și irevocabil, încît s-ar fi spus că omul pîndea de mult cu pîlnia de ebonită în ureche, așteptînd. C. PETRESCU, C. V. 263.

EBONÍTĂ s.f. Material solid obținut prin vulcanizarea cauciucului cu sulf. [Var. ebonit s.n. / < fr. ébonite].

EBONÍTĂ s. f. material electroizolant și anticorosiv solid, obținut prin vulcanizarea cauciucului cu sulf. (< fr. ébonite)

EBONÍTĂ f. Produs solid electroizolant și anticorosiv, obținut prin vulcanizarea cauciucului natural cu sulf, având diferite întrebuințări în industrie. [G.-D. ebonitei] /<fr. ébonite

*ebonítă f., pl. e. Caucĭuc vulcanizat cu de treĭ orĭ maĭ multă pucĭoasă de cît obișnuitu caucĭuc vulcanizat, care dă o substanță de aspectu cornuluĭ și din care se fac peptenĭ, mînere de cuțite, izolatoare electrice, bile de biliard și fel de fel de obĭecte (Descoperit de Goodyear).

EBONÍT s. n. v. ebonită.

EBONÍT s. n. v. ebonită.

EBONÍT s.n. v. ebonită.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ebonítă s. f., g.-d. art. ebonítei

ebonítă s. f., g.-d. art. ebonítei

Intrare: ebonită
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eboni
  • ebonita
plural
  • ebonite
  • ebonitele
genitiv-dativ singular
  • ebonite
  • ebonitei
plural
  • ebonite
  • ebonitelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ebonit
  • ebonitul
  • ebonitu‑
plural
  • ebonite
  • ebonitele
genitiv-dativ singular
  • ebonit
  • ebonitului
plural
  • ebonite
  • ebonitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)