* EBONITĂ sf., * EBONIT sbst. Substanță tare, lucioasă, ușoară și rezistentă, obținută prin vulcanizarea cauciucului amestecat cu pucioasă; se întrebuițează la facerea mînerelor de cuțite și de bastoane, a bilelor de biliard, a diferite obiecte de fantezie, la aparate electrice și de radiofonie, etc. [fr.].