16 definiții pentru eșafod eșafot


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

eșafod sn [At: ASACHI, I. 324/10 / V: (înv) ~fot, șafot / Pl: ~uri, ~oade, (înv) ~ode / E: fr échafaud] 1 Ghilotină. 2 Platformă ridicată într-o piață publică, servind la expunerea sau la executarea (mai ales prin decapitare a) condamnaților la moarte. 3 Execuție (prin decapitare). 4 (Rar) Sentință de condamnare la moarte (prin decapitare). 5 (Asr) Eșafodaj. 6 (Asr) Estradă (1). corectată

EȘAFÓD, eșafoduri, s. n. Platformă construită în Evul Mediu în piețe publice, pe care erau executați condamnații la moarte; p. ext. condamnare la moarte, mai ales prin tăierea capului. [Pl. și: eșafoade] – Din fr. échafaud.

EȘAFÓD, eșafoduri, s. n. Platformă construită în evul mediu în piețe publice, pe care erau executați condamnații la moarte; p. ext. condamnare la moarte, mai ales prin tăierea capului. [Pl. și: eșafoade] – Din fr. échafaud.

EȘAFÓD, eșafoduri și eșafoade, s. n. Platformă pe care sînt executați, în unele țări, condamnații la moarte. Nu uita că este o pricină la care regina nu are drit de iertare și că vei muri pe eșafod. NEGRUZZI, S. III 341.

EȘAFÓD s.n. Platformă ridicată într-o piață publică pentru execuția în unele țări a condamnaților la moarte; (p. ext.) condamnare la moarte (mai ales prin tăierea capului). [Pl. -oduri, -oade. / < fr. échafaud].

EȘAFÓD s. n. platformă ridicată într-o piață publică pentru execuția condamnaților la moarte în unele țări; (p. ext.) condamnare la moarte (prin tăierea capului). (< fr. échafaud)

EȘAFÓD, eșafoduri, s.n. (În evul mediu) Platformă în piețele publice, pe care erau executați condamnații la moarte.

eșafod n. podeală ridicată pentru execuțiunea criminalilor (= fr. échafaud).

*eșafód n., pl. oade (fr. échafaud, din chafaud, care vine d. lat. pop. catafálicum, d. vgr. katá, jos, și lat. fala, turn de lemn, de unde și it. catafalco. V. catafalc). Podea rîdicată p. executarea criminalilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

eșafód s. n., pl. eșafóduri

eșafód s. n., pl. eșafóduri/eșafoáde


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EȘAFÓD s. (înv.) palc, scafald, schelă. (~ pentru condamnații la moarte.)

EȘAFOD s. (înv.) palc, scafald, schelă. (~ pentru condamnații la moarte.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

eșafód (-duri), s. n. – Platformă pe care erau executați condamnații la moarte. Fr. échafaud.Der. eșafoda, vb. (a construi, a combina), din fr. échafaudar; eșafodaj, s. n., din fr. échafaudage.

Intrare: eșafod
eșafod (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eșafod
  • eșafodul
  • eșafodu‑
plural
  • eșafoduri
  • eșafodurile
genitiv-dativ singular
  • eșafod
  • eșafodului
plural
  • eșafoduri
  • eșafodurilor
vocativ singular
plural
eșafod (pl. -oade) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eșafod
  • eșafodul
  • eșafodu‑
plural
  • eșafoade
  • eșafoadele
genitiv-dativ singular
  • eșafod
  • eșafodului
plural
  • eșafoade
  • eșafoadelor
vocativ singular
plural
eșafot
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)