O definiție pentru dăhulare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DĂHULA vb. I v. dăula.
Intrare: dăhulare
dăhulare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
dăula, dăulezverb
- 1. A (se) slei de puteri; a (se) istovi, a (se) speti, a (se) prăpădi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ar veni tata... și i-ar dăula-n bătăi pe ceilalți dacă ar afla că m-au stîlcit în pumni. STANCU, D. 354. DLRLC
- Sufletu-mi dăulat și zdrobit de răstriște în zadar cată odihna. ODOBESCU, S. A. 162. DLRLC
- Să mă lăsați să mă mai odihnesc și eu puțintel acasă, că m-am dehulat de atîtea trebușoare pe pămînt. CARAGIALE, O. III 50. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09