7 definiții pentru dupac zdupac


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dupác sm [At: POPA, V. 49 / Pl: ~aci / E: dup2 + -ac] 1 (Mol) Lovitură dată cu pumnul. 2 Ghiont dat în ceafă, în fălci sau în spate.

DUPÁC, dupaci s. m. (Reg.) Ghiont, pumn.

dupác m. (d. dup-dup. V. dup 1). Fam. Lovitură de pumn trasă cuĭva maĭ ales după ceafă (Șez. 32, 80). – Și zd-. V. gălătuc.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DUPÁC s. v. brânci, ghiont, izbitură, îmbrânceală, îmbrâncitură, împinsătură.

dupac s. v. BRÎNCI. GHIONT. IZBITURĂ. ÎMBRÎNCEALĂ. ÎMBRÎNCITURĂ. ÎMPINSĂTURĂ.

Intrare: dupac
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dupac
  • dupacul
  • dupacu‑
plural
  • dupaci
  • dupacii
genitiv-dativ singular
  • dupac
  • dupacului
plural
  • dupaci
  • dupacilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zdupac
  • zdupacul
  • zdupacu‑
plural
  • zdupaci
  • zdupacii
genitiv-dativ singular
  • zdupac
  • zdupacului
plural
  • zdupaci
  • zdupacilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)