12 definiții pentru dunărean (s.m.)

dunăreán, ~ă [ At: EMINESCU, P. 202 / Pl: ~éni, ~e / E: Dunăre + -ean] 1 a De la Dunăre. 2-3 smf, a (Locuitor) din regiunea Dunării. 4 a Care aparține Dunării. 5 a Privitor la Dunăre.

DUNĂREÁN, -Ă, dunăreni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Al Dunării, privitor la Dunăre, din părțile Dunării. 2. S. m. și f. Locuitor din părțile Dunării. – Dunăre (n. pr.) + suf. -ean.

DUNĂREÁN, -Ă, dunăreni, -e, adj. Al Dunării, privitor la Dunăre, din părțile Dunării. ♦ (Substantivat) Locuitor din părțile Dunării. – Dunăre (n. pr.) + suf. -ean.

DUNĂREÁN, -Ă, dunăreni, -e, adj. Care ține de Dunăre, de la Dunăre, din părțile Dunării. Întorsura gîrlei dunărene s-a schimbat. SADOVEANU, P. M. 129. În orășelul dunărean... liniștea s-a spart dintr-o dată. SAHIA, N. 47. Pe plaiuri dunărene poporu-și opri mersul. EMINESCU, O. I 91. ◊ Principatele dunărene v. principat.

dunăreán adj. m., s. m., pl. dunăréni; adj. f., s. f. dunăreánă, pl. dunăréne

dunăreán adj. m., s. m., pl. dunăréni; f. sg. dunăreánă, pl. dunăréne

DUNĂREÁN adj. danubian. (Regiunea ~.)

DUNĂREÁN ~eánă (~éni, ~éne) 1) Care ține de Dunăre; propriu Dunării; danubian. 2) Care se află pe malurile Dunării; din regiunea Dunării; de pe Dunăre. Oraș ~. /Dunăre n. pr. + suf. ~ean

Dunărean a. 1. învecinat cu Dunărea; Țările dunărene Muntenia, Bulgaria, Serbia; Principatele dunărene, numele Moldovei și Munteniei până la 1861; 2. relativ la cursul fluviului; Comisiunea dunăreană, formată din Comisiunea Europeană a Dunării cu reședința la Bratislava, pentru tot cursul navigabil al fluviului și o Delegațiune internațională cu reședința la Galați, spre a regula cursul Dunării, în special dela Galați până la Sulina, România e reprezentată în ambele comisiuni.

dunăreán, -că s. Locuitor de la Dunăre. – Ca adj. e neol. Comisiunea Eŭropeană Dunăreană ar fi curat rom. C.E. a Dunăriĭ saŭ Danubiană. Adj. Corect ar fi dunărenesc, ca moldovenesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DUNĂREÁN adj. danubian. (Regiunea ~.)

DUNĂREÁN, -Ă adj. (‹ Dunărea) adj. Al Dunării, privitor la Dunăre; din părțile Dunării; danubian. ◊ Școala d., curent în pictura și grafica germană și austriacă din zonele Dunării în sec. 15-16. Caracteristic este peisajul de pădure cu personaje de mici dimensiuni, redat cu efecte de lumină și culoare, poetic, uneori cu o notă de fantastic. Reprezentanți principali: L. Cranach cel Tânăr și A. Altdorfer.

Intrare: dunărean (s.m.)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dunărean dunăreanul
plural dunăreni dunărenii
genitiv-dativ singular dunărean dunăreanului
plural dunăreni dunărenilor
vocativ singular dunăreanule, dunărene
plural dunărenilor

dunărean dunăreană

  • 1. adjectiv Al Dunării, privitor la Dunăre, din părțile Dunării; de pe Dunăre.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 4 exemple
    exemple
    • Oraș dunărean.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • Întorsura gîrlei dunărene s-a schimbat. SADOVEANU, P. M. 129.
      surse: DLRLC
    • În orășelul dunărean... liniștea s-a spart dintr-o dată. SAHIA, N. 47.
      surse: DLRLC
    • Pe plaiuri dunărene poporu-și opri mersul. EMINESCU, O. I 91.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Principatele dunărene. Vezi principat.
      surse: DLRLC
  • 2. substantiv masculin și feminin admite vocativul Locuitor din părțile Dunării.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: danubian

etimologie:

  • Dunăre (nume propriu) + sufix -ean.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX