12 definiții pentru dumitriță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dumitríță sf [At: ȘĂINEANU / Pl: ~țe / E: Dumitru + -iță] (Bot; pop) 1 Tufănică (Chrysanthemum indicum). 2 Flori-de-toamnă (Aster Salignus). 3 Gheață (Begonia semperflores).

DUMITRÍȚĂ, dumitrițe, s. f. (Bot.; pop.) Tufănică; crizantemă. – Din [Sfântul] Dumitru (n. pr.) + suf. -iță.

DUMITRÍȚĂ, dumitrițe, s. f. (Bot.; pop.) Tufănică; crizantemă. – Din [Sfântul] Dumitru + suf. -iță.

DUMITRÍȚĂ, dumitrițe, s. f. (Bot.) Tufănică. Bruma nu mi-a omorît încă dumitrițele din grădină. C. PETRESCU, S. 61.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dumitríță (plantă) (-mi-tri-) s. f., g.-d. art. dumitríței; pl. dumitríțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DUMITRÍȚĂ s. v. crizantemă.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dumitríță (dumitríțe), s. f. – Crizantemă (Chrysanthemum indicum). De la (Sfîntul) Dumitru, fiind perioada ei înflorire.

DUMITRÍȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpină lemnoasă, cu frunze late, adânc crestate, cultivată pentru florile ei tomnatice, divers colorate și plăcut mirositoare; tufănică; crizantemă. /Dumitru n. pr. + suf. ~ița

dumitríță f., pl. e (de la numele sfîntuluĭ Dumitru, fiind-că pe atuncĭ înflorește; ngr. agiodimitrúla; bg. dimitrovče). Est. Tufănică, crizantemă: îmĭ înfloresc niște dumitrițe (Sadov. VR. 1911, 3, 338). A fost adusă din Extremu Orient la 1790 de Pierre, Blancard, căpitan de marină comercială.

dumitrițe f. pl. Mold. Bot. tufănică (plantă ornamentală care înflorește pe la sf. Dumitru).

dumitríță s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. dumitríței; pl. dumitríțe

DUMITRIȚĂ s. (BOT.; Chrysanthemum indicum) crizantemă, tufănică, (reg.) aurată, cătălină, mărgărită, roman, tătăișă, flori-de-iarnă (pl.), gura-paharului, romaniță-mare, rujă-de-toamnă, salomii-galbene (pl.).

Intrare: dumitriță
dumitriță substantiv feminin
  • silabație: -tri-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dumitriță
  • dumitrița
plural
  • dumitrițe
  • dumitrițele
genitiv-dativ singular
  • dumitrițe
  • dumitriței
plural
  • dumitrițe
  • dumitrițelor
vocativ singular
plural