dumitríță f., pl. e (de la numele sfîntuluĭ Dumitru, fiind-că pe atuncĭ înflorește; ngr. agiodimitrúla; bg. dimitrovče). Est. Tufănică, crizantemă: îmĭ înfloresc niște dumitrițe (Sadov. VR. 1911, 3, 338). A fost adusă din Extremu Orient la 1790 de Pierre, Blancard, căpitan de marină comercială.