18 definiții pentru dulău dulen

dulắu1 sm [At: PRAV. 64 / Pl: ~ắi / E: pn dolow] 1 Câine mare (și lățos) Si: (îvr) zăvod. 2 (Fig) Calificativ injurios pentru un om bătrân lipsit de educație (și de cultură), cu deprinderi grosolane. 3 (Pop) Constelație boreală din care face parte și Sirus Si: câinele-mare.

dulắu2 sm [At: VICIU, S. GL. / Pl: ~ắi / E: nct] (Reg) Dovleac.

dulắu3 sn [At: CHEST. IV, 16/62 / V: ~léu / Pl: ? / E: mg dülö] (Reg) 1 Drum de țară situat mai jos decât terenurile care îl mărginesc. 2 Țarină. 3 Făgăraș. 4 (Buc) Mămăligă cu brânză.

DULẮU, dulăi, s. m. Câine mare (și lățos); zăvod. – Din pol. dolow.

DULẮU, dulăi, s. m. Câine mare (și lățos); zăvod. – Din pol. dolow.

DULẮU, dulăi, s. m. Cîine mare și lățos (mai ales de la stînă); zăvod. Dulăi mari cît mînjii se întîlneau bot în bot prin întunerec. CAMILAR, T. 6. După zaplaz, hămăiau dulăi ciobănești. SADOVEANU, Z. C. 115. Pînă-n ziuă urlă dulăii de la stînă. ALECSANDRI, P. III 299. Așa buciumă ciobanii Cînd își prăpădesc cîrlanii Și s-adune dulăi Pe la toate tîrlele. SEVASTOS, C. 293.

dulắu s. m., art. dulắul; pl. dulắi, art. dulắii

dulău s. m., art. dulăul; pl. dulăi, art. dulăii

DULĂU s. (ZOOL.) zăvod, (prin Transilv.) pugleu, (Mold. și Bucov.) zăblău. (Un ~ pentru păzit curtea.)

DULĂUL s. art. v. câinele-mare.

dulắu (dulắi), s. m.1. (Înv.) Cîine de vînătoare, copoi. – 2. Cîine de pază (Canis pecuarius). Probabil pol. dołow, din sl. loviti „a vîna” (Cihac, II, 104). După Șeineanu, Rom., XXX, 549, din mag. dullő, soluție care pare dificilă sub aspect fonetic. – Der. dolcă, s. f. (cățea de pază), pe care Hasdeu, Col. lui Traian, 1874, 173, îl considera de origine dacică.

DULẮU ~i m. Câine mare; zăvod. [Sil. du-lau] /<pol. dolaw

dulău m. 1. câine mare ciobănesc: dulău de stână AL.; 2. fig. bădăran. [Pol. DOLOW].

dulắŭ m. (pol. dolów, sfîrșit de vînătoare, un fel de cîne de vînat, d. vsl. loviti, a vîna. V. lovesc). Vechĭ. Cîne de vînat. Azĭ. Zăvod, cîne foarte mare. V. cîne.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DULẮU s. (ZOOL.) zăvod, (prin Transilv.) pugléu, (Mold. și Bucov.) zăblắu. (Un ~ pentru păzit curtea.)

dulắul s. art. v. CÎINELE-MARE.

Intrare: dulău
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dulău dulăul
plural dulăi dulăii
genitiv-dativ singular dulău dulăului
plural dulăi dulăilor
vocativ singular
plural
dulen
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.