18 definiții pentru dugheană dugeană


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DUGHEÁNĂ, dughene, s. f. Prăvălie mică, sărăcăcioasă. [Pl. și: dugheni] – Din tc. dükkân.

dughea sf [At: PRAV. 30 / V: diga~, doga~, duchian sm, dughean, dughian / Pl: ~eni, ~ene / E: tc dükkan[1]] 1 Prăvălie mică (uneori improvizată) în care se expun și se vând diferite mărfuri alimentare, de îmbrăcăminte sau numai băuturi. 2 Prăvălie mică și sărăcăcioasă. 3 (Reg) Casă urâtă. 4 (Îvr; îs) ~na dracului Bordel. 5 (Reg) Prostituată. 6 Dans popular moldovenesc foarte vechi, jucat de un bărbat și o femeie care țin capetele unei basmale sub care se învârtesc din când în când. 7 Melodie după care se execută dugheana (6). modificată

  1. În original: [E: tc dükkân]. Lipsesc def. proprii pentru cele 5 var. ale cuv. raduborza

DUGHEÁNĂ, dughene, s. f. (Depr.) Prăvălie mică, sărăcăcioasă. [Pl. și: dugheni] – Din tc. dükkân.

DUGHEÁNĂ, dugheni și dughene, s. f. (Mold., mai rar în Munt.) Prăvălie mică (uneori improvizată). Ce mărfuri ciudate zăceau pe tejghea, Și-n umbra dughenii, ce monștri. BANUȘ, B. 119. Eu, nevastă, țin dugheană, crîșmă și han la Călugăreni. SADOVEANU, B. 96. Oameni cu bărbi sure îl strigă pe moșneag, cu glas plîngător, din ușile dughenelor unde spînzură bucăți de piele cu miros acru. C. PETRESCU, S. 46.

DUGHEÁNĂ ~e f. Prăvălie mică sărăcăcioasă. [Sil. -ghea-nă] /<turc. dükkan

DUGHEANĂ s. f. (Mold., Ban., Trans. SV) Prăvălie, A: Va fi fura niscare dugheane [MUNT. prăvălii] cu negoț. PRAV. Mearse într-o dugheană a unui vraci. L SEC. XVII, 11r. Precupiia cu dughene pen târguri NCL II. 298. Dughenele era pline de negoț. H 1778, 113v; cf. DOSOFTEI VS; PSEUDO-MUSTE; VP, 63v; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU: H 1771, 81r, 87v, 88v; BUCOAVNĂ 1775, 53v; IT 1778, 113v; H 17791 19v, 47r, 82v, 83r; H 17792, 81v. C: Fornix. Doganyie. Bolt. LEX. MARS. 207. Direage... casăle și dugăniile. C 1729, 366r // B: Mearse într-o dugheană a unui vraci. L ante 1693, 31r. C: Dugheane și ocine. C 1692, 451r Variante: doganie (LEX. MARS., 207; C 1729, 366r). Etimologie:, tc. dükkân. Doganie < scr. doganja, magh. . dogány. Vezi și dugheniță. Cf. boltă, budă, prăvălie.

dugheánă f., pl. enĭ și ene (turc. [d. ar.] dükkian, pop. tükkian, bg. dĭukĕán, ung. dogány). Est. Prăvălie.

dugea[1] sf vz dugheană

  1. Varianta nu este menționată la definiția principală din acest dicționar. — Ladislau Strifler

dughiană f. Mold. 1. prăvălie: dughenele ’s închise AL.; 2. în special cârciumă: trebue să fie în vreo dugheană la băut CR.; pe sub poale de dughiană, horă în care bărbatul și femeia țin de căpătâiele unei basmale sub care joacă. [Turc. DUKIAN].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dugheánă s. f., g.-d. art. dughénei; pl. dughéne

dugheánă s. f., g.-d. art. dughénei; pl. dughéne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DUGHEÁNĂ s. (Transilv.) boltă. (Vinde într-o ~.)

DUGHEÁNĂ s. v. magazin, prăvălie.

DUGHEA s. (Transilv.) boltă. (Vinde într-o ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dughiánă (dughéne), s. f. – Prăvălie. – Mr. duchiane, megl. duchian. Tc. dükkan (Roesler 591; Șeineanu, II, 162; Lokotsch 542; Ronzevalle 91; Iordan, Dift., 80), cf. alb. dukian, bg. diugen, sb. dućan, mag. dogány, cf. it. dogana.Der. dughengiu, s. m. (băcan, negustor), din tc. dükkanci.

Intrare: dugheană
dugheană1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F16)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dughea
  • dugheana
plural
  • dughene
  • dughenele
genitiv-dativ singular
  • dughene
  • dughenei
plural
  • dughene
  • dughenelor
vocativ singular
plural
dugheană2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F57)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dughea
  • dugheana
plural
  • dugheni
  • dughenile
genitiv-dativ singular
  • dugheni
  • dughenii
plural
  • dugheni
  • dughenilor
vocativ singular
plural
dugeană
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

dugheană dugeană

  • 1. Prăvălie mică, sărăcăcioasă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: boltă magazin prăvălie diminutive: dugheniță attach_file 3 exemple
    exemple
    • Ce mărfuri ciudate zăceau pe tejghea, Și-n umbra dughenii, ce monștri. BANUȘ, B. 119.
      surse: DLRLC
    • Eu, nevastă, țin dugheană, crîșmă și han la Călugăreni. SADOVEANU, B. 96.
      surse: DLRLC
    • Oameni cu bărbi sure îl strigă pe moșneag, cu glas plîngător, din ușile dughenelor unde spînzură bucăți de piele cu miros acru. C. PETRESCU, S. 46.
      surse: DLRLC

etimologie: