8 definiții pentru duduitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DUDUITÚRĂ, duduituri, s. f. Duduit. [Pr.: -du-i-] – Dudui + suf. -tură.

DUDUITÚRĂ, duduituri, s. f. Duduit. [Pr.: -du-i-] – Dudui + suf. -tură.

duduitúră sf [At: CANTEMIR, IST. 186 / P: ~du-i~ / Pl: ~ri / E: dudui + -tură] 1-7 Duduit (1-7)

DUDUITÚRĂ, duduituri, s. f. Duduit. Se auziră niște... bubuituri și duduituri îngrozitoare. ISPIRESCU, L. 99. Urmă o duduitură puternică, care făcu să se cutremure casa din temelie. POPESCU, B. II 116.

duduitúră f., pl. ĭ. Rezultatu duduiriĭ: duduiturile uneĭ locomotive.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

duduitúră (-du-i-) s. f., g.-d. art. duduitúrii; pl. duduitúri

duduitúră s. f. (sil. -du-i-), g.-d. art. duduitúrii; pl. duduitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DUDUITÚRĂ s. 1. cutremurare, duduit, zguduitură. (O ~ puternică a pereților.) 2. bubuire, bubuit, bubuitură, detonație, detunare, detunat, detunătură, duduit, trăsnet, trăsnitură, vuiet, (rar) detunet, (înv. și reg.) sunet, (reg.) durăt. (~ tunului.) 3. duduit, durăit, durăitură, duruit, huruială, huruit, huruitură, (reg.) durăt, hurduitură, (Mold.) durduit. (~ unui vehicul pe o stradă pietruită.)

DUDUITU s. 1. cutremurare, duduit, zguduitură. (O ~ puternică a pereților.) 2. bubuire, bubuit, bubuitură, detonație, detunare, detunat, detunătură, duduit, trăsnet, trăsnitură, vuiet, (rar) detunet, (înv. și reg.) sunet, (reg.) durăt. (~ tunului.) 3. duduit, durăit, durăitură, duruit, huruială, huruit, huruitură, (reg.) durăt, hurduitură, (Mold.) durduit. (~ unui vehicul pe o stradă pietruită.)

Intrare: duduitură
duduitură substantiv feminin
  • silabație: du-du-i-
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • duduitu
  • duduitura
plural
  • duduituri
  • duduiturile
genitiv-dativ singular
  • duduituri
  • duduiturii
plural
  • duduituri
  • duduiturilor
vocativ singular
plural

duduitură

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Se auziră niște... bubuituri și duduituri îngrozitoare. ISPIRESCU, L. 99.
      surse: DLRLC
    • Urmă o duduitură puternică, care făcu să se cutremure casa din temelie. POPESCU, B. II 116.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Dudui + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09