DUDUITURĂ s. 1. cutremurare, duduit, zguduitură. (O ~ puternică a pereților.) 2. bubuire, bubuit, bubuitură, detonație, detunare, detunat, detunătură, duduit, trăsnet, trăsnitură, vuiet, (rar) detunet, (înv. și reg.) sunet, (reg.) durăt. (~ tunului.) 3. duduit, durăit, durăitură, duruit, huruială, huruit, huruitură, (reg.) durăt, hurduitură, (Mold.) durduit. (~ unui vehicul pe o stradă pietruită.)