11 definiții pentru drămuire dremuire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DRĂMUÍRE s. f. Acțiunea de a drămui și rezultatul ei; drămăluire. – V. drămui.

DRĂMUÍRE s. f. Acțiunea de a drămui și rezultatul ei; drămăluire. – V. drămui.

drămuire1 sf [At: JIPESCU, ap. TDRG / Pl: ~ri / E: drămui1] 1 (Înv) Măsurare cu dramul1 (1) Si: drămăluire (1), drămăluit1 (1), drămuială1 (1), drămuit1 (1). 2 (Pex) Măsurare cu precizie a unui material, a unei substanțe etc. Si: drămăluire (2), drămăluit1 (2), drămuială1 (1), drămuit1 (2). 3 Alegere efectuată cu o matură chibzuință și în amănunt. Si: drămăluire (3), drămăluit1 (3), drămuială1 (3), drămuit1 (3). 4 (Fig) Evaluare atentă Si: drămăluire (4), drămăluit1 (4), drămuială1 (4), drămuit1 (4). 5 (Fig) Ezitare între mai multe opțiuni Si: drămăluire (5), drămăluit1 (5), drămuială1 (5), drămuit1 (5). 6 Studiere atentă a unei persoane pentru a-și da seama de valoarea, de intențiile acesteia Si: drămuială1 (6), drămuit1 (6). 7 A folosi cu multă atenție cuvinte, expresii Si: drămuială1 (7), drămuit1 (7).

drămuíre2 sf [At: CIAUȘANU, V. / Pl: ~ri / E: drămui2] (Reg) 1 Drăcuială (1). 2 Mustrare aspră Si: drămuială2 (2), drămuit2 (2).

DRĂMUÍRE s. f. Acțiunea de a drămui; cîntărire cu precizie, cumpănire, prețuire. [Pe țăran] îl asuprește la socoteală și la drămuire cîrciumarul. La TDRG.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

drămuíre s. f., g.-d. art. drămuírii

drămuíre s. f., g.-d. art. drămuírii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DRĂMUÍRE s. drămăluire. (~ unei mărfi.)

DRĂMUÍRE s. v. chibzuire, deliberare, gândire, judecare.

DRĂMUIRE s. drămăluire. (~ unei mărfi.)

drămuire s. v. CHIBZUIRE. DELIBERARE. GÎNDIRE. JUDECARE.

Intrare: drămuire
drămuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drămuire
  • drămuirea
plural
  • drămuiri
  • drămuirile
genitiv-dativ singular
  • drămuiri
  • drămuirii
plural
  • drămuiri
  • drămuirilor
vocativ singular
plural
dremuire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

drămuire dremuire

etimologie:

  • vezi drămui
    surse: DEX '98 DEX '09