5 definiții pentru dospitor (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DOSPITOR, -OARE, dospitori, -oare, s. n., s. f. 1. S. n. Cameră special amenajată într-o fabrică de pâine, în care este pus la dospit aluatul. 2. S. f. Poliță pe care se așază cașul ca să dospească. – Dospi + suf. -tor.
DOSPITOR, -OARE, dospitori, -oare, s. n., s. f. 1. S. n. Cameră special amenajată într-o fabrică de pâine, în care este pus la dospit aluatul. 2. S. f. Poliță pe care se așază cașul ca să dospească. – Dospi + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de vbrandl
- acțiuni
dospitor, ~oare [At: LUC. II, 244 / Pl: ~i, ~oare / E: dospi + -tor] 1 a Care dospește (4) aluatul. 2 sn Cameră special amenajată (cu aer condiționat), la o fabrică de pâine, în care se țin vasele cu aluat în vederea dospirii (1). 3 sf Poliță pe care se așează cașul ca să dospească (14). modificată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dospitor (încăpere) s. n., pl. dospitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dospitor (încăpere) s. n., pl. dospitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dospitor (încăpere) s. n., pl. dospitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
dospitor, dospitoaresubstantiv neutru
- 1. Cameră special amenajată într-o fabrică de pâine, în care este pus la dospit aluatul. DEX '09 DEX '98
etimologie:
- Dospi + sufix -tor. DEX '98 DEX '09