dospitor, ~oare [At: LUC. II, 244 / Pl: ~i, ~oare / E: dospi + -tor] 1 a Care dospește (4) aluatul. 2 sn Cameră special amenajată (cu aer condiționat), la o fabrică de pâine, în care se țin vasele cu aluat în vederea dospirii (1). 3 sf Poliță pe care se așează cașul ca să dospească (14). modificată