17 definiții pentru boieresc (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

boieresc1, ~ească [At: (a. 1723) URICARIUL X, 179 / Pl: ~ești, ~uri / E: boier + -esc] 1 a Care aparține boierilor1. 2 a Referitor la boieri1 (1). 3 a Ca al boierilor1 (1). 4 a Care imită deprinderile boierilor1 (1). 5 a (Îs) Pere ~rești Soi de pere rotunde. 6-7 sf, a (Șîs) Poamă ~ească (Soi de strugure) cu boabe mari și dese Si: băbească. 8 sn (Înv) Obligație a țăranilor dependenți de a executa munci agricole în folosul boierului (1-2). 9 sf Dans țărănesc nedefinit mai îndeaproape. 10 sf Melodie după care se execută boiereasca (8).

BOIERÉSC, -EÁSCĂ, boierești, adj. s. n. 1. Adj. Care aparține boierilor, privitor la boieri. ♦ Care imită deprinderile boierilor. 2. S. n. (În Evul Mediu, în Moldova) Obligație a țăranilor dependenți de a munci în schimbul unui lot de pământ care le era dat în folosință; (în Țara Românească) clacă. – Boier + suf. -esc.

BOIERÉSC, -EÁSCĂ, boierești, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține boierilor, privitor la boieri. ♦ Care imită deprinderile boierilor. 2. S. n. Obligație a țăranilor dependenți de a executa munci agricole în folosul stăpânului de pământ. – Boier + suf. -esc.

BOIERÉSC2, -EÁSCĂ, boierești, adj. De boier, aparținînd unui boier, caracteristic boierilor. Oamenii mai nerăbdători intraseră cu plugurile în pămîntul boieresc. DUMITRIU, B. F. 102. Toate păsările din ograda boierească... s-au luat după dînsul. CREANGĂ, P. 67.

BOIERÉSC2, -EÁSCĂ, boierești, adj. Care aparține boierilor, privitor la boieri. – Din boier + suf. -esc.

BOIERÉSC2 ~eáscă (~éști) 1) Care ține de boieri; propriu boierilor. Moravuri ~ești. 2) Care aparține boierilor; de boier. Conac ~. [Sil. bo-ie-] /boier + suf. ~esc

boieresc a. ce ține de boier, nobil: rang boieresc. ║ n. Mold. clacă (= munca gratuită pentru boieri): eu cu doina mă plătesc de bir și de boieresc NEGR.

1) boĭerésc, -eáscă adj. (d. boĭer; vsl. bolĭarĭskŭ). De boĭer: casă boĭerească. Mold. S.n. pl. urĭ. Clacă, corvoadă (rus. boĭarščina) în folosu boĭeruluĭ (moșieruluĭ). V. beĭlic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

boierésc1 adj. m., f. boiereáscă; pl. m. și f. boieréști

boierésc adj. m., f. boiereáscă; pl. m. și f. boieréști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ACAȚIE-BOIEREÁSCĂ s. v. salcâm-japonez.

FECIOR BOIERÉSC s. v. isprăvnicel, vătășel.

SALCÂM-BOIERÉSC s. v. salcâm-japonez.

acație-boierească s. v. SALCÎM-JAPONEZ.

fecior boieresc s. v. ISPRĂVNICEL. VĂTĂȘEL.

salcîm-boieresc s. v. SALCÎM-JAPONEZ.

trei-răi-boieresc s. v. POPILNIC.

Intrare: boieresc (adj.)
boieresc1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boieresc
  • boierescul
  • boierescu‑
  • boierească
  • boiereasca
plural
  • boierești
  • boiereștii
  • boierești
  • boiereștile
genitiv-dativ singular
  • boieresc
  • boierescului
  • boierești
  • boiereștii
plural
  • boierești
  • boiereștilor
  • boierești
  • boiereștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

boieresc (adj.)

  • 1. Care aparține boierilor, privitor la boieri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Oamenii mai nerăbdători intraseră cu plugurile în pămîntul boieresc. DUMITRIU, B. F. 102.
      surse: DLRLC
    • Toate păsările din ograda boierească... s-au luat după dînsul. CREANGĂ, P. 67.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Care imită deprinderile boierilor.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Boier + sufix -esc.
    surse: DEX '98 DEX '09