doftoroaie sf [At: DEX / Pl: ~ / E: doftor + -oaie] (Pop) 1 Femeie (bătrână) care vindecă bolile cu mijloace empirice. 2 Soție de doctor (1). 3 (Rar) Femeie care practică medicina.

DOFTOROAIE, DOFTOREASĂ (pl. -ese) sf. Ⓟ 1 Femeie care cunoaște buruienile de leac și diferite descîntece și la care recurg oamenii de la țară, spre a-i vindeca de ori-ce boală: se vede că...e bolnav, sărmanul, și-l duceți la vr’o doftoroai... să-l caute (CRG.); așa era coana Luxița, doftoreasa și spițăreasa satului (BR.-VN.) ¶ 2 Soția unui doctor: cum n’aș vrea să fiu doftoroaie, monsiu Franț (ALECS.) [doftor].

DOFTOROAIE, doftoroaie, s. f. 1. Femeie, de obicei bătrînă, care practică medicina empirică (adesea bazată pe vrăji și descîntece). Baba doftoroaie intră cu oblojelile ei întinse pe pînze albe și se apropie, pășind mărunt. SADOVEANU, O. I 89. Doftoroaia l-a frecat cu oțet de trandafir pe tîmple; bolnavul a deschis ochii. CARAGIALE, O. II 353. Oameni buni! se vede că omul cel din car e bolnav, sărmanul, și-l duceți la vro doftoroaie undeva, să se caute. CREANGĂ, P. 330. 2. (Rar) Soție de doctor. Cum n-aș vrea să fiu doftoroaie, monsiu Franț! ALECSANDRI, T. I 34.

DOFTOREASĂ 👉 DOFTOROAIE.

DOFTORIȚĂ (pl. -țe) sf. = DOFTOROAIE: chemă pre toți doftorii și doftorițele din lume (ISP.).

doftoroaie (înv., pop.) s. f., art. doftoroaia, g.-d. art. doftoroaiei; pl. doftoroaie

doftoroaie (pop.) s. f., art. doftoroaia, g.-d. art. doftoroaiei; pl. doftoroaie

doftoroaie s. f. (sil. -roa-ie), art. doftoroaia, g.-d. art. doftoroaiei; pl. doftoroaie