DOFTOROAIE, DOFTOREASĂ (pl. -ese) sf. Ⓟ 1 Femeie care cunoaște buruienile de leac și diferite descîntece și la care recurg oamenii de la țară, spre a-i vindeca de ori-ce boală: se vede că...e bolnav, sărmanul, și-l duceți la vr’o doftoroai... să-l caute (CRG.); așa era coana Luxița, doftoreasa și spițăreasa satului (BR.-VN.) ¶ 2 Soția unui doctor: cum n’aș vrea să fiu doftoroaie, monsiu Franț (ALECS.) [doftor].