DOFTOROAIE, doftoroaie, s. f. 1. Femeie, de obicei bătrînă, care practică medicina empirică (adesea bazată pe vrăji și descîntece). Baba doftoroaie intră cu oblojelile ei întinse pe pînze albe și se apropie, pășind mărunt. SADOVEANU, O. I 89. Doftoroaia l-a frecat cu oțet de trandafir pe tîmple; bolnavul a deschis ochii. CARAGIALE, O. II 353. Oameni buni! se vede că omul cel din car e bolnav, sărmanul, și-l duceți la vro doftoroaie undeva, să se caute. CREANGĂ, P. 330. 2. (Rar) Soție de doctor. Cum n-aș vrea să fiu doftoroaie, monsiu Franț! ALECSANDRI, T. I 34.