opțiuni
  • info

11 definiții pentru dobitocesc

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOBITOCESC, -EASCĂ, dobitocești, adj. 1. Care aparține dobitoacelor, privitor la dobitoace. 2. De dobitoc (2), specific unui dobitoc. – Dobitoc + suf. -esc.

DOBITOCESC, -EASCĂ, dobitocești, adj. 1. Care aparține dobitoacelor, privitor la dobitoace. 2. De dobitoc (2), specific unui dobitoc. – Dobitoc + suf. -esc.

dobitocesc, ~ească a [At: M. COSTIN, O. 161 / Pl: ~ești / E: dobitoc + -esc] 1 (Înv) Care aparține dobitocului (1). 2 Referitor la dobitoc (1). 3 De dobitoc (2). 4 Specific unui dobitoc (2).

DOBITOCESC, -EASCĂ, dobitocești, adj. 1. De dobitoc, al dobitoacelor. Împărăția dobitocească, Ca și a noastră cea omenească, Statornicie vecinică n-are. ALEXANDRESCU, M. 347. 2. Fig. De om fără inteligență, prostesc. Același dispreț inconștient și dobitocesc de ce poate să se petreacă în inima și mintea unui băiat care începe și el a simți și a pricepe lucrurile. VLAHUȚĂ, la TDRG.

DOBITOCESC ~ească (~ești) 1) Care este caracteristic pentru dobitoace; de dobitoc. 2) fig. (despre persoane) Care este lipsit de inteligență. /dobitoc + suf. ~esc

dobitocesc a. ce ține de dobitoc. ║ adv. ca un dobitoc.

dobitocésc, -eáscă adj. (d. dobitoc). Animalic, de animal. Stupid: față dobitocească.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dobitocesc (înv., pop.) adj. m., f. dobitocească; pl. m. și f. dobitocești

dobitocesc adj. m., f. dobitocească; pl. m. și f. dobitocești

dobitocesc adj. m., f. dobitocească; pl. m. și f. dobitocești

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DOBITOCESC adj. v. prostesc.

DOBITOCESC adj. prostesc. (O purtare ~.)

Intrare: dobitocesc
dobitocesc adjectiv
adjectiv (A83)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dobitocesc
  • dobitocescul
  • dobitocescu‑
  • dobitocească
  • dobitoceasca
plural
  • dobitocești
  • dobitoceștii
  • dobitocești
  • dobitoceștile
genitiv-dativ singular
  • dobitocesc
  • dobitocescului
  • dobitocești
  • dobitoceștii
plural
  • dobitocești
  • dobitoceștilor
  • dobitocești
  • dobitoceștilor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dobitocesc, dobitoceascăadjectiv

  • 1. Care aparține dobitoacelor, privitor la dobitoace. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Împărăția dobitocească, Ca și a noastră cea omenească, Statornicie vecinică n-are. ALEXANDRESCU, M. 347. DLRLC
  • 2. De dobitoc, specific unui dobitoc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: prostesc
    • format_quote Același dispreț inconștient și dobitocesc de ce poate să se petreacă în inima și mintea unui băiat care începe și el a simți și a pricepe lucrurile. VLAHUȚĂ, la TDRG. DLRLC
etimologie:
  • Dobitoc + sufix -esc. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.