DOBITOCESC, -EASCĂ, dobitocești, adj. 1. De dobitoc, al dobitoacelor. Împărăția dobitocească, Ca și a noastră cea omenească, Statornicie vecinică n-are. ALEXANDRESCU, M. 347. 2. Fig. De om fără inteligență, prostesc. Același dispreț inconștient și dobitocesc de ce poate să se petreacă în inima și mintea unui băiat care începe și el a simți și a pricepe lucrurile. VLAHUȚĂ, la TDRG.