17 definiții pentru dispariție disparițiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISPARÍȚIE, dispariții, s. f. Faptul de a nu mai (putea) fi văzut sau găsit; faptul de a înceta să mai existe, să mai trăiască. ◊ Loc. vb. A fi pe cale (sau în curs) de dispariție = a fi pe punctul de a dispărea. – Din fr. disparition.

DISPARÍȚIE, dispariții, s. f. Faptul de a nu mai (putea) fi văzut sau găsit; faptul de a înceta să mai existe, să mai trăiască. ◊ Loc. vb. A fi pe cale (sau în curs) de dispariție = a fi pe punctul de a dispărea. – Din fr. disparition.

dispariție sf [At: NEGULICI / V: ~iune / Pl: ~ii[1] / E: fr disparition] 1 Ieșire din raza vizuală a cuiva. 2 Absență inexplicabilă a cuiva. 3 (Fig) Moarte. 4 (Îe; d. specii de animale, plante) A fi pe cale (sau în curs) de ~ A fi pe punctul de a nu mai exista ca specie, rămânând doar câteva exemplare. 5 Încetare a existenței unei persoane sau a unui lucru. 6 Încetare a unor fenomene, manifestări etc. 7 Suprimare a unei activități. 8 (Rar; îs) ~ de soare și de lună Eclipsă de soare și de lună. corectată

DISPARÍȚIE, dispariții, s. f. Faptul de a dispărea. 1. Faptul de a nu mai (putea) fi văzut, de a pieri (dinaintea ochilor). Dispariția munților în întunerec. BOGZA, C. O. 281. 2. Pieire, stingere; moarte. ◊ A fi pe cale (sau în curs) de dispariție = a dispărea încetul cu încetul. Grație mijloacelor de profilaxie modernă, multe boli, altădată endemice la noi în țară sînt astăzi pe cale de dispariție.

DISPARÍȚIE s.f. Faptul de a dispărea; pieire, stingere; moarte. ◊ A fi pe cale de dispariție = a dispărea încetul cu încetul. [Gen. -iei, var. disparițiune s.f. / cf. fr. disparition].

DISPARÍȚIE s. f. faptul de a dispărea; pieire, stingere; moarte. (< fr. disparition)

DISPARÍȚIE ~i f. Faptul de a dispărea (din viață din fața ochilor, din actualitate). [Art. dispariția; G.-D. dispariției; Sil. -ți-e] /<fr. disparition

disparițiune sf vz dispariție

DISPARIȚIÚNE s.f. v. dispariție.

dispariți(un)e f. acțiunea de a dispare, peire.

* disparațiúne f. (format după a-parițiune; fr. dis-parition). Acțiunea de a dispărea. – Și -íție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

disparíție (-ți-e) s. f., art. disparíția (-ți-a), g.-d. art. disparíției; pl. disparíții, art. disparíțiile (-ți-i-)

disparíție s. f. (sil. -ți-e), art. disparíția (sil. -ți-a), g.-d. art. disparíției; pl. disparíții, art. disparíțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DISPARÍȚIE s. 1. pieire, (fam. fig.) evaporare, volatilizare. (dispariția cuiva fără urmă.) 2. v. moarte. 3. (fig.) moarte. (dispariția vegetației în timpul iernii.) 4. cădere, suprimare, (înv.) supresiune. (dispariția vocalelor finale.) 5. v. încetare. 6. încetare, trecere. (dispariția durerii.)

DISPARIȚIE s. 1. pieire, (fam. fig.) evaporare, volatilizare. (~ cuiva fără urmă.) 2. decedare, deces, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfîrșit, stingere, sucombare, (livr.) exitus, extincție, repauzare, (mai ales în limbajul bisericesc) repaus, (înv. și pop.) săvîrșire, (pop.) pierzanie, pierzare, (reg.) pieiște, topenie, (înv.) petrecanie, petrecere, pierdere, piericiune, prăpăditură, pristăvire, săvîrșenie, săvîrșit, scădere, sconcenie, (ir.) crăpare, (arg.) mierleală, mierlire, verdeș. (~ unei persoane.) 3. cădere, suprimare, (înv.) supresiune. (~ vocalelor finale.) 4. încetare, stingere. (~ ultimelor zgomote.) 5. încetare, trecere. (~ durerii.)

Dispariție ≠ apariție


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DISPARIȚIE. Subst. Dispariție, evanescență (rar), pierdere, evaporare (fig., fam.), volatilizare (fig.), dezagregare, dezintegrare, dematerializare; descompunere, dezmembrare, desființare, distrugere, nimicire. Pieire, stingere, moarte; răposare, deces. Risipire, irosire, împrăștiere, răspîndire, spulberare, irosire. Inexistență, neexistență, neființă (poetic), absență, lipsă. Plecare, părăsire, abandonare, dezertare, sustragere, evitare, fugă. Adj. Dispărut, pierdut; volatilizat (fig.), dezintegrat, dezagregat, dematerializat, descompus, distrus, nimicit, desființat. Risipit, împrăștiat, spulberat; stins, pierit (pop.), mort. Absent, inexistent, nul, invizibil, nevăzut, imperceptibil. Disparent (rar), evanescent (rar). Vb. A dispărea, a dispărea fără urme, a se volatiliza (fig.), a se evapora (fig., fam.), a-și pierde urma (urmele), a se pierde, a se face nevăzut, a se duce ca pe gura lupului, a se face teacă de pămînt, a nu se mai vedea. A se evapora, a se vaporiza, a se volatiliza. A se descompune, a se dezagrega, a se dezintegra, a se dematerializa, a se dezmembra (fig.). A se risipi, a se împrăștia, a se răspîndi, a se spulbera, a se irosi, a se face praf, a se alege praf și pulbere. A reduce la zero. A pieri, a se stinge, a muri. A nu mai exista, a fi absent, a absenta, a lipsi, a nu fi de față. A face să dispară, a pierde. A descompune, dezintegra, a dematerializa, a distruge, a nimici, a face praf, a nărui; a lăsa pustiu, a pustii, a spulbera. A se duce pe apa sîmbetei. V. anulare, descompunere, dispersare, distrugere, fugă, inexistență, moarte.

Intrare: dispariție
dispariție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dispariție
  • dispariția
plural
  • dispariții
  • disparițiile
genitiv-dativ singular
  • dispariții
  • dispariției
plural
  • dispariții
  • disparițiilor
vocativ singular
plural
disparițiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • disparițiune
  • disparițiunea
plural
  • disparițiuni
  • disparițiunile
genitiv-dativ singular
  • disparițiuni
  • disparițiunii
plural
  • disparițiuni
  • disparițiunilor
vocativ singular
plural

dispariție disparițiune

  • 1. Faptul de a dispărea.
    surse: DLRLC DN antonime: apariție
    • 1.1. Faptul de a nu mai (putea) fi văzut sau găsit; faptul de a înceta să mai existe, să mai trăiască.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Dispariția munților în întunerec. BOGZA, C. O. 281.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. locuțiune verbală A fi pe cale (sau în curs) de dispariție = a fi pe punctul de a dispărea.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
        exemple
        • Grație mijloacelor de profilaxie modernă, multe boli, altădată endemice la noi în țară sunt astăzi pe cale de dispariție.
          surse: DLRLC
    • surse: DLRLC DN

etimologie: