dinspre pp [At: XENOPOL, ap. TDRG / E: de + înspre] 1 (Introduce un complement care arată punctul de plecare al acțiunii) Exprimă ideea de deplasare dintr-o anumită direcție, dintr-un anumit spațiu Vine dinspre școală Si: despre (2), din (2), dintru (1). 2 (Introduce un complement circumstanțial de timp) Exprimă ideea de încadrare prin aproximare în raport cu o anumită unitate temporală Poposiră dinspre ziuă. Si: către (14), înspre, spre. 3 (Introduce un complement indirect care arată originea, descendența) Exprimă descendența în cadrul unei succesiuni genealogice Bunica dinspre mamă. Si: despre (5), din (12), după (11).

DINSPRE prep. 1. (Cu sens local, introduce un complement care arată punctul de plecare al unei acțiuni) De către, (învechit și popular) despre. Să mor dacă nu bate dinspre Oltenița! PAS, L. I 264. Era austrul care venea dinspre apa Moldovei. SADOVEANU, N. P. 315. ◊ (Introduce un atribut care arată locul unde se află ceva sau direcția spre care este orientat ceva) Trecu pe lîngă peretele casei dinspre grădină. BUJOR, S. 78. Pe potica dinspre codri, cine oare se coboară? EMINESCU, O. I 83. 2. (Introduce un complement circumstanțial de timp) Cam spre, aproximativ în momentul. Poposiră dinspre ziuă într-o pădure, de unde se auzea, în depărtare, lătratul cîinilor. GALACTION, O. I 277.

DINSPRE prep. 1) (exprimă un raport spațial) Din partea; din direcția. Se luminează dinspre răsărit. Peretele dinspre nord. 2) (exprimă un raport temporal) Spre; către. A ajuns dinspre ziuă. 3) (exprimă un raport calificativ) După. Bunic dinspre tată. /de + înspre

înspre prep. arată direcțiunea în timp și în spațiu: înspre noapte văzu o casă NEGR. Boierii plecau înspre munți AL. ║ și dinspre: baie vântul dinspre munte.

dinspre prep.

dinspre

din spre.

DINSPRE prep. 1. (local) din. (~ apus venea un nor.) 2. (indică o relație de rudenie) după, (înv.) despre. (Văr ~ tată.)

DINSPRE prep. 1. (local) din. (~ apus venea un nor.) 2. (indică o relație de rudenie) după, (înv.) despre. (Văr ~ tată.)

Dinspre ≠ spre