2 definiții pentru dihocare

Explicative DEX

DIHOCA, dihoc, vb. I. Tranz. (Regional) A bate zdravăn, a sfîșia, a frînge; a zdrobi; p. ext. a ucide, a omorî. Nu-i nimica, răspunse Pepelea; ia, am aflat un țap rozînd pe prispă și l-am dihocat și eu, și l-am azvîrlit în heleșteu. SBIERA, P. 5. Să se care îndata-mare din curte, că de nu, ea-i va dihoca și i-a amuța cu cînii. id. ib. 114. Am vrut să-l omor, dar el, cu lacrimi în ochi, s-o rugat să nu-l dihoc. ȘEZ. VI 11. ◊ Refl. Fig. Ilinca... plîngea de i se dihoca inima. VLAHUȚĂ, N. 12.

Ortografice DOOM

dihoca vb., ind. prez. 3 sg. și pl. dihoa

Intrare: dihocare
dihocare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dihocare
  • dihocarea
plural
  • dihocări
  • dihocările
genitiv-dativ singular
  • dihocări
  • dihocării
plural
  • dihocări
  • dihocărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dihoca, dihocverb

  • 1. regional A bate zdravăn. DLRLC
    • format_quote Să se care îndata-mare din curte, că de nu, ea-i va dihoca și i-a amuța cu cînii. SBIERA, P. 114. DLRLC
    • format_quote reflexiv figurat Ilinca... plîngea de i se dihoca inima. VLAHUȚĂ, N. 12. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Omorî, ucide. DLRLC
      • format_quote Nu-i nimica, răspunse Pepelea; ia, am aflat un țap rozînd pe prispă și l-am dihocat și eu, și l-am azvîrlit în heleșteu. SBIERA, P. 5. DLRLC
      • format_quote Am vrut să-l omor, dar el, cu lacrimi în ochi, s-o rugat să nu-l dihoc. ȘEZ. VI 11. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.