10 definiții pentru diavoliță

diávoliță sf [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 75 / A și: diavolíță / Pl: ~țe / E: diavol + -iță] 1 Ființă imaginară, considerată drept întruchiparea spiritului rău Si: (pop) diavoloaică (1), diavoloaie. 2 (Fig) Fată sau femeie tânără, vioaie, isteață, ispititoare, care se ține de pozne Si: (pop) diavoloaică (2), drăcoaică.

DIÁVOLIȚĂ, diavolițe, s. f. (Adesea fig.) Drăcoaică (2). [Acc. și: diavolíță] – Diavol + suf. -iță.

DIÁVOLIȚĂ, diavolițe, s. f. (Adesea fig.) Drăcoaică (2). [Acc. și: diavolíță] – Diavol + suf. -iță.

DIÁVOLIȚĂ, diavolițe, s. f. 1. Drăcoaică (1). ♦ (De obicei urmat de determinări introduse prin prep.«de») Termen de ocară pentru un lucru care produce supărare, care creează dificultăți. Diavolița de cumpănă nu va să se lase în jos de loc, de loc. ISPIRESCU, L. 400. 2. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «de») Drăcoaică (2). Diavolițele de fete fugeau, de nu le zăreai, după fluturi în toate părțile. HOGAȘ, M. N. 46. Diavolița asta trebuie să știe toate. VLAHUȚĂ, O. A. III 103. – Pronunțat: dia-. – Accentuat și: diavolíță.

diávoliță (dia-) s. f., g.-d. art. diávoliței; pl. diávolițe

diavolíță s. f. (sil. dia-), g.-d. art. diavolíței; pl. diavolíțe

DIÁVOLIȚĂ s. 1. v. drăcoaică. *2. v. ștrengăriță.

DIÁVOLIȚĂ ~e f. 1) Ființă feminină simbolizând răul; drăcoaică. 2) fig. Femeia rea, afurisită; drăcoaică. 3) fam. glumet. Fată sau femeie isteață, vioaie și ispititoare, care se ține de pozne; drăcoaică. /diavol + suf. ~ița

diavolíță, -oáĭcă f. V. diavol.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DIÁVOLIȚĂ s. 1. drăcoaică, tartoriță, (rar) diavoloáică, (reg.) sarsaoroáică, tartăroáică. 2.* drăcoaică, ștrengăriță, tartoriță, (Mold.) zgî́tie. (Maria e o ~ și jumătate.)

Intrare: diavoliță
diavoliță
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular diavoliță diavolița
plural diavolițe diavolițele
genitiv-dativ singular diavolițe diavoliței
plural diavolițe diavolițelor
vocativ singular
plural