opțiuni

14 definiții pentru dezbrăca


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZBRĂCÁ, dezbrác, vb. I. 1. Refl. și tranz. A-și scoate sau a scoate cuiva îmbrăcămintea cu care se află îmbrăcat; a (se) despuia. 2. Tranz. Fig. A jefui, a prăda pe cineva (de tot ce are). – Lat. *disbracare.

DEZBRĂCÁ, dezbrác, vb. I. 1. Refl. și tranz. A-și scoate sau a scoate cuiva îmbrăcămintea cu care se află îmbrăcat; a (se) despuia. 2. Tranz. Fig. A jefui, a prăda pe cineva (de tot ce are). – Lat. *disbracare.

dezbrăcá [At: (a. 1581) GCR I, 29/34 / S și: (înv) desb~ / P și: (îvp) desb~ / Pzi: dezbrác / E: lat *disbracare] 1-2 vtr A(-și) scoate hainele cu care este îmbrăcat Si: (pop) a (se) despuia. 3-4 vtr (Înv; fig) A abandona un obicei (rău). 5 vt (Fig) A jefui pe cineva (de tot ce are) Si: a prăda, răpi.

DEZBRĂCÁ, dezbrác, vb. I. 1. Refl. (Uneori determinat prin cuvinte care denumesc un obiect de îmbrăcăminte introduse prin prep. «de») A-și scoate îmbrăcămintea, a lepăda hainele (de pe sine). Mînecuță se dezbrăca de scurtă. SADOVEANU, P. M. 185. Maria s-a dezbrăcat în timpul acesta de pardesiu. CAMIL PETRESCU, T. III 220. Turnătorul se dezbrăca pînă la brîu. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 27. Vă dezbrăcați și vă scăldați cît vă place! VISSARION, B. 198. (Metaforic) A patra primăvară acuma se grăbește... Și cerul se dezbracă de viforoșii nori. ALEXANDRESCU, P. 24. (Tranz.) De sarică-l dezbrăca, Fără haine mi-l lăsa. TEODORESCU, P. P. 477. ◊ Tranz. (Complementul indică o haină) Își dezbrăcă blana și o atîrnă modest lîngă soba de fier. C. PETRESCU, A. 280. A dezbrăcat paltonul și-l ține pe braț. SAHIA, N. 98. (Metaforic) Stelele păliră; pădurea, copacii, tufele își dezbrăcară deodată umbra. GÎRLEANU, L. 19. ♦ Fig. A se lepăda, a se scăpa, a se descotorosi (de ceva). Dezbracă-te degrabă de orice deșertăciuni. MACEDONSKI, O. I. 167. Iar ciocoiul cum se pleacă De mă vede la potică! Cum, smerit, în genunchi pică Și de fală se dezbracă! ALECSANDRI, P. A. 44. 2. Tranz. Fig. A jefui, a prăda, a despuia. Și eu v-am robit, fraților,v-am bătut, v-am dezbrăcat. CAMIL PETRESCU, B. 156. Leșii pradă și dezbracă pe bieții oameni. NEGRUZZI, S. I 169.

A DEZBRĂCÁ dezbrác tranz. 1) (haine) A scoate de pe corp. ~ rochia. ~ pantalonii. 2) (persoane) A lăsa fără de îmbrăcăminte, scoțând-o de pe corp. 3) fig. A lipsi (complet) de avere; a prăda; a jefui; a despuia. /<lat. disbracare

desbrăcà v. 1. a lepăda hainele; 2. fig. a despuia: a se desbrăca de rușine. [V. îmbrăcà].

dezbrác, a -brăcá v. tr. (compus ca și îmbrac). Iaŭ cuĭva haĭnele de pe corp. Fig. Despoĭ, jăfuĭesc: acest negustor dezbracă lumea. V. refl. Îmĭ scot haĭnele de pe mine.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dezbrăcá (a ~) vb., ind. prez. 3 dezbrácă

dezbrăcá vb., ind. prez. 1 sg. dezbrác, 3 sg. și pl. dezbrácă; ger. dezbrăcând

dezbrăca

desbrac.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEZBRĂCÁ vb. 1. a scoate, a trage, (pop.) a lepăda, (înv.) a (se) dezvești, (fam.) a (se) dezechipa. (~ cămașa de pe tine; se ~ de cămașă.) 2. a (se) despuia, a (se) dezgoli, (pop.) a (se) goli, (Transilv., Mold. și Bucov.) a (se) târși. (De ce te-ai ~?)

DEZBRĂCA vb. 1. a scoate, a trage, (pop.) a lepăda, (înv.) a (se) dezvești, (fam.) a (se) dezechipa. (~ cămașa de pe tine; se ~ de cămașă.) 2. a (se) despuia, a (se) dezgoli, (pop.) a (se) goli, (Transilv., Mold. și Bucov.) a (se) tîrși. (De ce te-ai ~?)

A (se) dezbrăca ≠ a (se) îmbrăca


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

dezbrăca, dezbrăc v. t. (pol.) a destitui un cadru activ pentru abateri de serviciu.

Intrare: dezbrăca
verb (VT71)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezbrăca
  • dezbrăcare
  • dezbrăcat
  • dezbrăcatu‑
  • dezbrăcând
  • dezbrăcându‑
 singular plural
  • dezbracă
  • dezbrăcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezbrac
 (să)
  • dezbrac
  • dezbrăcam
  • dezbrăcai
  • dezbrăcasem
a II-a (tu)
  • dezbraci
 (să)
  • dezbraci
  • dezbrăcai
  • dezbrăcași
  • dezbrăcaseși
a III-a (el, ea)
  • dezbracă
 (să)
  • dezbrace
  • dezbrăca
  • dezbrăcă
  • dezbrăcase
plural I (noi)
  • dezbrăcăm
 (să)
  • dezbracăm
  • dezbrăcam
  • dezbrăcarăm
  • dezbrăcaserăm
  • dezbrăcasem
a II-a (voi)
  • dezbrăcați
 (să)
  • dezbracați
  • dezbrăcați
  • dezbrăcarăți
  • dezbrăcaserăți
  • dezbrăcaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezbracă
 (să)
  • dezbrace
  • dezbrăcau
  • dezbrăcară
  • dezbrăcaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dezbrăca

  • 1. reflexiv tranzitiv A-și scoate sau a scoate cuiva îmbrăcămintea cu care se află îmbrăcat; a (se) despuia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: despuia antonime: îmbrăca 9 exemple
    exemple
    • Mînecuță se dezbrăca de scurtă. SADOVEANU, P. M. 185.
      surse: DLRLC
    • Maria s-a dezbrăcat în timpul acesta de pardesiu. CAMIL PETRESCU, T. III 220.
      surse: DLRLC
    • Turnătorul se dezbrăca pînă la brîu. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 27.
      surse: DLRLC
    • Vă dezbrăcați și vă scăldați cît vă place! VISSARION, B. 198.
      surse: DLRLC
    • metaforic A patra primăvară acuma se grăbește... Și cerul se dezbracă de viforoșii nori. ALEXANDRESCU, P. 24.
      surse: DLRLC
    • De sarică-l dezbrăca, Fără haine mi-l lăsa. TEODORESCU, P. P. 477.
      surse: DLRLC
    • Își dezbrăcă blana și o atîrnă modest lîngă soba de fier. C. PETRESCU, A. 280.
      surse: DLRLC
    • A dezbrăcat paltonul și-l ține pe braț. SAHIA, N. 98.
      surse: DLRLC
    • metaforic Stelele păliră; pădurea, copacii, tufele își dezbrăcară deodată umbra. GÎRLEANU, L. 19.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat A se lepăda, a se scăpa, a se descotorosi (de ceva).
      surse: DLRLC sinonime: descotorosi lepăda scăpa 2 exemple
      exemple
      • Dezbracă-te degrabă de orice deșertăciuni. MACEDONSKI, O. I. 167.
        surse: DLRLC
      • Iar ciocoiul cum se pleacă De mă vede la potică! Cum, smerit, în genunchi pică Și de fală se dezbracă! ALECSANDRI, P. A. 44.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A jefui, a prăda pe cineva (de tot ce are).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: despuia jefui prăda 2 exemple
    exemple
    • Și eu v-am robit, fraților, v-am bătut, v-am dezbrăcat. CAMIL PETRESCU, B. 156.
      surse: DLRLC
    • Leșii pradă și dezbracă pe bieții oameni. NEGRUZZI, S. I 169.
      surse: DLRLC

etimologie: