13 definiții pentru dezbrăca
dezbrăcá [At: (a. 1581) GCR I, 29/34 / S și: (înv) desb~ / P și: (îvp) desb~ / Pzi: dezbrác / E: lat *disbracare] 1-2 vtr A(-și) scoate hainele cu care este îmbrăcat Si: (pop) a (se) despuia. 3-4 vtr (Înv; fig) A abandona un obicei (rău). 5 vt (Fig) A jefui pe cineva (de tot ce are) Si: a prăda, răpi.
DEZBRĂCÁ, dezbrác, vb. I. 1. Refl. și tranz. A-și scoate sau a scoate cuiva îmbrăcămintea cu care se află îmbrăcat; a (se) despuia. 2. Tranz. Fig. A jefui, a prăda pe cineva (de tot ce are). – Lat. *disbracare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZBRĂCÁ, dezbrác, vb. I. 1. Refl. și tranz. A-și scoate sau a scoate cuiva îmbrăcămintea cu care se află îmbrăcat; a (se) despuia. 2. Tranz. Fig. A jefui, a prăda pe cineva (de tot ce are). – Lat. *disbracare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZBRĂCÁ, dezbrác, vb. I. 1. Refl. (Uneori determinat prin cuvinte care denumesc un obiect de îmbrăcăminte introduse prin prep. «de») A-și scoate îmbrăcămintea, a lepăda hainele (de pe sine). Mînecuță se dezbrăca de scurtă. SADOVEANU, P. M. 185. Maria s-a dezbrăcat în timpul acesta de pardesiu. CAMIL PETRESCU, T. III 220. Turnătorul se dezbrăca pînă la brîu. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 27. Vă dezbrăcați și vă scăldați cît vă place! VISSARION, B. 198. (Metaforic) A patra primăvară acuma se grăbește... Și cerul se dezbracă de viforoșii nori. ALEXANDRESCU, P. 24. (Tranz.) De sarică-l dezbrăca, Fără haine mi-l lăsa. TEODORESCU, P. P. 477. ◊ Tranz. (Complementul indică o haină) Își dezbrăcă blana și o atîrnă modest lîngă soba de fier. C. PETRESCU, A. 280. A dezbrăcat paltonul și-l ține pe braț. SAHIA, N. 98. (Metaforic) Stelele păliră; pădurea, copacii, tufele își dezbrăcară deodată umbra. GÎRLEANU, L. 19. ♦ Fig. A se lepăda, a se scăpa, a se descotorosi (de ceva). Dezbracă-te degrabă de orice deșertăciuni. MACEDONSKI, O. I. 167. Iar ciocoiul cum se pleacă De mă vede la potică! Cum, smerit, în genunchi pică Și de fală se dezbracă! ALECSANDRI, P. A. 44. 2. Tranz. Fig. A jefui, a prăda, a despuia. Și eu v-am robit, fraților,v-am bătut, v-am dezbrăcat. CAMIL PETRESCU, B. 156. Leșii pradă și dezbracă pe bieții oameni. NEGRUZZI, S. I 169.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dezbrăcá (a ~) vb., ind. prez. 3 dezbrácă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dezbrăcá vb., ind. prez. 1 sg. dezbrác, 3 sg. și pl. dezbrácă; ger. dezbrăcând
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEZBRĂCÁ vb. 1. a scoate, a trage, (pop.) a lepăda, (înv.) a (se) dezvești, (fam.) a (se) dezechipa. (~ cămașa de pe tine; se ~ de cămașă.) 2. a (se) despuia, a (se) dezgoli, (pop.) a (se) goli, (Transilv., Mold. și Bucov.) a (se) târși. (De ce te-ai ~?)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A (se) dezbrăca ≠ a (se) îmbrăca
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A DEZBRĂCÁ dezbrác tranz. 1) (haine) A scoate de pe corp. ~ rochia. ~ pantalonii. 2) (persoane) A lăsa fără de îmbrăcăminte, scoțând-o de pe corp. 3) fig. A lipsi (complet) de avere; a prăda; a jefui; a despuia. /<lat. disbracare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
desbrăcà v. 1. a lepăda hainele; 2. fig. a despuia: a se desbrăca de rușine. [V. îmbrăcà].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dezbrác, a -brăcá v. tr. (compus ca și îmbrac). Iaŭ cuĭva haĭnele de pe corp. Fig. Despoĭ, jăfuĭesc: acest negustor dezbracă lumea. V. refl. Îmĭ scot haĭnele de pe mine.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Definiții din dicționare specializate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
DEZBRĂCÁ vb. 1. a scoate, a trage, (pop.) a lepăda, (înv.) a (se) dezvești, (fam.) a (se) dezechipa. (~ cămașa de pe tine; se ~ de cămașă.) 2. a (se) despuia, a (se) dezgoli, (pop.) a (se) goli, (Transilv., Mold. și Bucov.) a (se) tîrși. (De ce te-ai ~?)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Definiții din dicționare neoficiale
Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.
dezbrăca, dezbrăc v. t. (pol.) a destitui un cadru activ pentru abateri de serviciu.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a) dezbrăca | dezbrăcare | dezbrăcat | dezbrăcând | singular | plural | ||
dezbracă | dezbrăcați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | dezbrac | (să) dezbrac | dezbrăcam | dezbrăcai | dezbrăcasem | |
a II-a (tu) | dezbraci | (să) dezbraci | dezbrăcai | dezbrăcași | dezbrăcaseși | ||
a III-a (el, ea) | dezbracă | (să) dezbrace | dezbrăca | dezbrăcă | dezbrăcase | ||
plural | I (noi) | dezbrăcăm | (să) dezbracăm | dezbrăcam | dezbrăcarăm | dezbrăcaserăm, dezbrăcasem* | |
a II-a (voi) | dezbrăcați | (să) dezbracați | dezbrăcați | dezbrăcarăți | dezbrăcaserăți, dezbrăcaseți* | ||
a III-a (ei, ele) | dezbracă | (să) dezbrace | dezbrăcau | dezbrăcară | dezbrăcaseră |