dezarmare sf [At: AR (1837), 366 1/1 / S și: desa~ / Pl: ~mări / E: dezarma] 1 Determinare a predării armelor, cu scopul înlăturării posibilității unui atac înarmat. 2 (Spc) Determinare (printr-o lovitură specială cu sabia, floreta sau spada) a înlăturării sabiei (sau floretei sau spadei) din mâna adversarului. 3 Deposedare de armament a unei nave, mai ales de război nepermițând părăsirea radei portului. 4 Blocare a mecanismului de tragere al armelor. 5 (Cu privire la state) Punere în aplicare a unui ansamblu de măsuri în vederea reducerii sau lichidării armamentului (mai ales a armelor de exterminare în masă) și a micșorării forțelor armate. 6 Reducere a ostilității cuiva Si: îmblânzire, potolire. 7 Punere în imposibilitatea de a (se) opune Si: anihilare. 8 (Îvr) Civilizare. 9 Încetare a unei acțiuni Si: capitulare. 10 Operație de demontare și debarcare a armelor de luptă de pe o navă de război. 11 (Pex) Reducere a echipajului unei nave când aceasta se scoate din funcțiune pe o durată mai lungă.

DEZARMARE, dezarmări, s. f. Acțiunea de a dezarma. 1. Luarea cu forța a armelor (cuiva). Magheru smulge prin surprindere sabia unui ofițer, căci pe a lui, ca și pe a lui Tell, i-o luaseră în momentul dezarmării. CAMIL PETRESCU, B. 116. 2. Desființare (totală sau parțială) a forțelor militare sau a mijloacelor de pregătire de război ale unui stat. Delegația sovietică la Organizația Națiunilor Unite a pus în repetate rînduri problema dezarmării. 3. Scoaterea armamentului (în special a pieselor de artilerie) dintr-un fort sau dintr-o cetate; scoaterea armamentului și retragerea echipajului de pe un vas de război. 4. Fig. Luarea posibilității de contraacțiune sau de împotrivire a cuiva la ceva.

DEZARMARE s.f. Acțiunea de a dezarma și rezultatul ei; renunțare la înarmare și reducere pînă la desființare a forțelor armate existente, inclusiv a organizațiilor militare. [< dezarma].

DEZARMARE s. f. acțiunea de a dezarma; complex de măsuri prin aplicarea cărora se urmărește lichidarea sau limitarea armamentelor și a forțelor armate ale statelor, inclusiv a armelor de distrugere în masă. (< dezarma)

DEZARMARE f. 1) v. A DEZARMA. 2) Ansamblu de măsuri luate în vederea lichidării sau reducerii armamentului și forțelor armate ale unor state. /v. a dezarma

dezarmare f. 1. acțiunea de a dezarma; 2. licențiarea trupelor.

dezarmare (desp. de-zar-/dez-ar-) s. f., g.-d. art. dezarmării; pl. dezarmări

!dezarmare (de-zar-/dez-ar-) s. f., g.-d. art. dezarmării; pl. dezarmări

dezarmare s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezarmării; pl. dezarmări

Dezarmare ≠ înarmare